Volum bilingv despre cultul sfinților, apărut la Sibiu

Mai multe studii științifice despre sfinți și cultul sfinților în Apus și Răsărit au fost adunate într-un volum publicat recent în limba germană și în limba română, sub egida Bibliotecii teologice germano-române, la Editura „Schiller Verlag”, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Volumul „Sfinții și cultul sfinților în Răsărit și Apus” adună 11 studii elaborate de mari ierarhi și teologi români și germani, prezentate în cadrul Colocviului teologic „Sfinții și cultul sfinților în Răsărit și Apus”, eveniment academic de amploare desfășurat în perioada 11-14 mai 2018 la Academia Evanghelică Transilvania din Sibiu și la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, cu sprijinul și implicarea Arhiepiscopiei Sibiului, Institutului „Ex fide lux” și Bibliotecii teologice germano-române.

Studiile cuprinse în acest volum sunt scrise de teologi ortodocși, catolici și  luterani, într-un efort comun de a apropia cât mai mult cele trei abordări diferite ale teologiei legate de rolul, cultul și modelul sfinților într-o lume desacralizată și îndepărtată de valorile morale pe care creștinătatea le-a impus de-a lungul vremii în lume.

Încă din introducerea scrisă la acest volum este subliniată importanța tematicii pentru dialogul dintre cele trei ramuri ale creștinătății: „Tema cultului sfinților constituie cu evidență un dezacord între teologia și spiritualitatea catolică și ortodoxă, pe de o parte, și spiritualitatea teologiei protestante, pe de altă parte. Doar puține domenii au prezentat de-a lungul timpului diferențe teologice mai vizibile între diferitele confesiuni decât problema sfinților și cultul lor, precum și fundamentele teologice și practicile religioase în acest sens. Este deosebit de relevant faptul că linia de demarcație în această controversă teologică, de ordin istorico-practic și de trăire a credinței ca praxis pietatis se trasează explicit nu între Biserica de Răsărit și cea de Apus, ci între Bisericile apostolice Ortodoxă și Catolică și protestantism, adică luteranismul și Bisericile Reformei. Reforma din secolul al XVI-lea, în opoziția sa față de teologia catolică medievală și practicile religioase de atunci, a dezvoltat și formulat o puternică opoziție față de sfinți și cultul acestora, începând de la mărturisirile de credință și până la subcredință. Vechile temeiuri bisericești, izvoarele scrise și elementele de bază ale cinstirii sfinților nu s-au mai aflat în centrul cercetării. În schimb, în teologia și spiritualitatea ortodoxă și catolică, acestea sunt până astăzi surse esențiale, mereu actualizate, ale credinței și evlaviei, atât pentru întreaga Biserică și comunitatea credincioșilor, cât și pentru fiecare credincios în parte”.

Chemarea la sfințenie

Unul din studiile din cuprinsul acestui volum este elaborat de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Intitulat „Sfinții în teologia, spiritualitatea și cultul Bisericii Răsăritene”, studiul Părintelui Mitropolit prezintă teologia ortodoxă legată de cinstirea și locul sfinților în Biserica Ortodoxă.

„Biserica Ortodoxă aduce cinstire sfinților printr-un cult relativ numit de venerare sau dulie, deosebit de cultul absolut de adorare sau latrie, care se cuvine numai lui Dumnezeu. Aceeași venerare se aduce Sfinților Îngeri, Sfintelor Moaște, Sfintei Cruci și Sfintelor Icoane. Maicii Domnului, celei «binecuvântate între femei» (Lc. 1, 42) pentru rodul pântecelui său, i se aduce un cult de preacinstire, supravenerare sau hiperdulie. Pe Dumnezeu Îl adorăm pentru El Însuși, pentru măreția și per­fecțiunea Lui, pentru faptul că El este Creatorul și Provi­den­țiatorul nostru, Stăpânul și Părintele nostru… Pe Sfinți îi cinstim nu pentru ei înșiși (pentru că și ei sunt ființe create, au fost oameni ca și noi), ci venerăm într-înșii darurile supranaturale pe care le-a dăruit Dumnezeu prin puterea sau trecerea deosebită pe care El le-a dat-o pe lângă Sine”, spune IPS Mitropolit Laurențiu.

Excelența Sa cardinalul Gerhard Muller și-a intitulat studiul „Sfinții-martori pentru unitatea Bisericii” și evidențiază legătura de comuniune harică între cre­dincioși și sfinți.

„Sfințenia ca predicat al tuturor celor botezați și al întregii Biserici este dăruirea de sine a lui Dumnezeu, care îl reîntemeiază pe om din interior. Ea nu vine la el din exterior ca o lege co­ple­șitoare imposibil de îndeplinit. Însă el trebuie ca prin decizia liberă să se arate disponibil de a se lăsa pătruns de ea în toate straturile și dimensiunile personalității sale. Toate aceste cuvinte mari despre urmarea lui Hristos, despre asemănarea cu El în purtarea crucii, până la moartea cu El sau pentru El își primesc acum o precizare mai clară. Legătura cu conceptul creștin de sfințenie poate deveni vizibilă”, spune cardinalul Gerhard Muller.

Sfințenia în luteranism

Dintre studiile elaborate de teologii luterani îl amintim pe cel al episcopului-vicar protopop dr. Daniel Zikeli din cadrul Bisericii Evanghelice C.A. din România. Studiul este intitulat „Sfinții și cultul sfinților în teologia lui Martin Luther și în Confesiunile de Credință luterane”. Lucrarea episcopului Daniel Zikeli prezintă viziunea luterană asupra sfințeniei.

„Sfințenia este așadar o sfințenie dăruită, mai exact derivată. Sfânt nu devii pe baza unor calități deosebite sau a înaltelor virtuți morale, ci prin credința justificatoare. Sfințenia este atribuită și dăruită doar de Dumnezeu. Prin urmare, sfin­țenia trebuie stabilită relațional. Sfinții sunt sfinți numai prin relația lor cu Dumnezeu, și nu prin ei înșiși. În plus, Dumnezeu îi sfințește și pe aceia care, după botez, își conștientizează păcatele și le mărturisesc crezând în milostivirea Sa”, spune episcopul Daniel Zikeli.

Amintim și alte studii din volum: „Sfinții Martiri din ținutul Scythiei Minor” (Înaltpreasfin­țitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului), „Canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă - principii teologice și proceduri canonice” (pr. conf. univ. dr. Irimie Marga), „Canonizarea sfinților în Biserica Catolică - premise și proceduri teologice și de drept bisericesc” (preot prof. dr. Maximilian Pal OFMConv), „«Martirologiul Român» (2007) ca expresie a unei comemorări ecumenice a martirilor în România” (preot prof. em. dr. Hermann Pitters), „Etică hagiologică pentru o creștinătate tot mai îmbietoare o perspectivă catolică și ecumenică” (preot prof. dr. Elmar Nass).