Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Acolo unde credinţa se îmbină cu tradiţia

Acolo unde credinţa se îmbină cu tradiţia

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 18 Noi, 2007

Am ajuns la parohia Neguleşti, din Protopopiatul Roznov, judeţul Neamţ, pe o vreme ploioasă, dar care crea o atmosferă extrem de primitoare. Ceaţă în valea satului, răcoare peste munţi şi linişte în biserică. Neguleştii, zonă de un pitoresc şi farmec aparte, cu dealuri şi coline împădurite, la poalele Carpaţilor Răsăriteni, tinde să devină un „leagăn“ al tradiţiei spirituale şi folclorice de acum două sute de ani. Şi aceasta pentru că Dumnezeu a binecuvântat locurile cu oameni care să le „sfinţească“ şi cu un preot care să-i adune în iubire frăţească. Până în anul 1996, parohia Neguleşti reprezenta sectorul 2 al parohiei Luminiş, iar părintele Lucian Mocănaşu era pe atunci preot 2 la aceasta din urmă. Concomitent cu activitatea duhovnicească şi liturgică, s-a început a se construi biserică aici, la poale de munţi, astfel încât, din anul 1996, neguleştenii se adună într-o comunitate de sine stătătoare şi au propria biserică.

Cum nu e de ajuns doar biserica din zid, la Neguleşti s-a prins a se zidi acea biserică din sufletul fiecăruia. Şi s-a trecut la fapte. S-a luat dragoste pentru oameni, Biserică şi tradiţie - într-un cuvânt dragoste pentru frumos - din inima preotului, s-a adăugat dorinţa de renaştere a vieţii duhovniceşti de odinioară, dragostea pentru Dumnezeu, sinceritatea şi sentimentele profunde ale localnicilor pentru meleagurile pe care s-au născut şi s-au adunat toate acestea în biserica satului, pentru a scrie o poveste. „Înainte de a se sfinţi biserica, din anul 1995, am căutat să formez un cor, un grup de oameni pe care să-i ataşez sufleteşte, duhovniceşte de biserică. La început am cântat omofon, apoi pe două voci, şi am făcut cu ei chiar cântări psaltice armonizate. Aceştia au învăţat cântările de la Sfânta Liturghie şi mare parte din cântările Utreniei, ale Vecerniei şi chiar de la Sfintele Taine care au loc în activitatea pastoral-liturgică“, începe să povestească părintele paroh Lucian Mocănaşu.

Îşi fac singuri costume populare

La început, corul nu avea niciunde face repetiţii. Se întâlneau pe la casele oamenilor, la şcoala din sat, însă cu timpul s-a construit trapeza parohiei şi astăzi se întâlnesc acolo, de două ori pe săptămână. În perioada de vară, când campania agricolă este în mare vervă, membrii corului se întâlnesc mai rar, însă, în anotimpurile în care nopţile sunt lungi, ei se adună ore întregi în trapeza bisericii pentru a mai adăuga ceva repertoriului. Ei caută să înveţe colinde, dar şi alte diferite cântări specifice marilor sărbători religioase ale Ortodoxiei. În felul acesta, puţin câte puţin, corul parohiei „Sf. Ilie“ - Neguleşti a început să se dezvolte, transformându-se într-un ansamblu coral de tradiţii religioase şi obiceiuri folclorice. „Acest ansamblu a devenit principalul colaborator al meu în toate activităţile: culturale, duhovniceşti, sociale etc. Este nucleul de bază al parohiei, sunt oameni pe care mă pot baza în orice împrejurare. Prin oamenii din ansamblu, am căutat să readucem în actualitate portul popular. Costumele naţionale nu se mai purtau. Erau dosite în lăzile de zestre (la cei care mai ţineau la astfel de costume) sau erau purtate, pe ici pe colo, de câte unul, la marile sărbători. Şi aşa am căutat să generalizez purtarea acestor costume. Am îndemnat pe fiecare să-şi facă, să-şi coase, să-şi cumpere, încât astăzi sunt în jur de 70 de oameni, de la copii până la bătrâni, care au costume naţionale în sat şi pe care le poartă în fiecare zi de sărbătoare duhovnicească sau culturală. În nopţile lungi de iarnă, unele dintre femeile din acest grup lucrează cu drag la confecţionarea costumelor tradiţionale“, continuă părintele Mocănaşu.

Toată suflarea satului, la marile sărbători creştine

Întâlnirile duhovniceşti şi culturale la care ia parte toată suflarea satului sunt legate de mari sărbători creştine, cum ar fi Crăciunul, Paştile, Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul (hramul bisericii), sărbătoarea comunei Piatra Şoimului, serbările câmpeneşti legate de anumite momente. „La Izvorul Tămduirii este iarăşi un moment deosebit pentru parohia noastră. În această zi, ca de altfel în multe alte ocazii, avem ca invitaţi de onoare Ansamblul artistic «Mioriţa», de la Piatra Şoimului, condus de dl viceprimar Ioan Oţel“, spune părintele.

În noaptea Învierii, care este în sine o sărbătoare emoţionantă, la Neguleşti atmosferă este feerică, mai ales în momentul în care slujba are loc afară. „Sunetele de clopot şi toacă, armonizate cu marea de lumini strălucind pe marea de chipuri şi marea de culori din frumoasele costume naţionale, te fac să trăieşti la maxim bucuria acestui moment. Se creează o atmosferă deosebită. Sunt mulţi care au cabane pe aici şi vin special la noi în noaptea Învierii, pentru atmosfera caldă care se creează aici“, povesteşte cu emoţie părintele rapsod.

Pentru orice parohie, hramul bisericii reprezintă poate cea mai mare sărbătoare, aşa este şi la Neguleşti. Pe 21 iulie, în fiecare an credincioşii din sat se adună cu toată inima la biserică pentru a-şi cinsti ocrotitorul. La această sărbătoare participă preoţi, credincioşi din alte sate şi mulţi alţii, atmosfera creată fiind întru totul înălţătoare. Nu putem trece cu vederea ziua comunei Piatra Şoimului, ultima duminică din luna august, sărbătoare instituită în urmă cu doi ani. La această sărbătoare se adună credincioşi din toate cele patru sate, într-un loc special amenajat la intrarea în comună. Vin oaspeţi din toate zonele, autorităţi locale şi judeţene, poate chiar centrale. Preoţii oficiază slujba Aghezmei, după care, diferite grupuri artistice, printre care şi ansamblul parohiei „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul“ - Neguleşti, prezintă programe special întocmite cu cântece din folclor sau religioase, ba chiar şi dansuri folclorice.

„Urmărim reînvierea tradiţiilor şi a obiceiurilor strămoşeşti“

Atfel, acest grup tinde să devină universal angrenat în toate problemele: liturgice, duhovniceşti, sociale, administrative, culturale şi folclorice. „Sunt oameni de toate vârstele, femei şi bărbaţi, care au răspuns la chemarea mea, din dragoste pentru Biserică şi pentru tradiţie. Dorim să continuăm. În ceea ce priveşte folclorul, avem în vedere cântece din foclorul tradiţional, reînvierea tradiţiilor legate de marile sărbători. Avem instrumente care ne acompaniază - acordeon, fluiere -, avem tineri care se pregătesc la alte instrumente (vioară, flaut) şi, poate, pe parcurs şi la alte instrumente“, mai spune părintele Mocănaşu. În vara aceasta, s-a înfiinţat la nivel de comună, Asociaţia Culturală „Calu Iapa“ (după vechile denumiri ale satelor Neguleşti, respectiv Piatra Şoimului), care urmăreşte reînvierea tradiţiilor şi a obiceiurilor strămoşeşti, a bunelor moravuri şi, în special, a moralei creştine, apropierea din ce în ce mai mult de Biserica lui Hristos.

Tot satul merge să colinde în Ajunul Crăciunului

De 10 ani, Naşterea Domnului a devenit la Neguleşti una dintre cele mai alese sărbători. Este un moment aparte pentru comunitate, dar şi pentru cultură, spriritualitate şi tradiţie. În Ajunul Crăciunului, la ora 14.00, buciumaşii se adună în faţa bisericii şi încep să buciume pentru a-i chema pe colindători la biserică. Şi încep cu toţii, grupuri de copii, tineri şi persoane mai în vârstă, să vină din vale, din deal, îmbrăcaţi în costume populare. „Ne adunăm aici la biserică, facem slujba Aghezmei, după care fiecare trece, sărută Evanghelia, îl stropim şi apoi îl binecuvântăm. După acest moment, fiecare trece pe la bucătărie pentru a gusta ceva de mâncare şi pentru un pahar cu vin fiert. Apoi, în sunet de clopot şi toacă, organizaţi pe grupuri - întâi icoana Naşterii, grupul de copii, buciumaşii, fluieraşii, apoi grupul mare de colindători - mergem pe uliţa satului până la prima casă. De acolo începem propriu-zis colindatul. În primii ani a fost mai greu, pentru că fiecare avea pretenţia să se meargă la casa lui, însă ne-a prins şi ora 3-4 dimineaţa. Am încercat cu timpul să ne organizăm altfel şi s-au grupat câte 4-5 case de gospodari, chiar şi zece, la una singură, pentru a primi colindătorii. E extrem de emoţionant să vezi în noapte lumânări aprinse, mese întinse, brăduţi împodobiţi şi cântece de bucurie. Am ajuns la o aşa amploare, încât parcă nu-mi vine să cred. Dacă până în urmă cu câţiva ani nu se întâmpla nimic în noaptea de Ajun, astăzi a ajuns tot satul în evidentă sărbătoare. Şi le transmitem mesaje, prin telefon, fiilor satului care sunt sunaţi de părinţi în acele momente pentru a simţi şi ei sărbătoarea de acasă. Sunt momente impresionante până la lacrimi... În jurul orei 19.00 ajungem aici la biserică, unde ne aşteaptă familia preotului împreună cu alţi câţiva gospodari la o masă cu bucate de post, la un vin fiert, cu prăjituri, alte daruri, cu un pic de căldură, pentru că au fost ani când au fost şi câte -25 de grade şi aşa am mers! Manifestarea în care este implicată toată parohia ţine până târziu, în noapte“, explică părintele de la Neguleşti.

Colindătorii din Neguleşti se unesc cu cei din Piatra Şoimului şi merg împreună pe la casele gospodarilor, în aşa fel încât se colindă şi în satul vecin. Anul trecut, pe 22 decembrie, Ansamblul de la Neguleşti a susţinut un concert de colinde la Casa de Copii „Elena Doamna“ şi la Azilul de bătrâni din Piatra Neamţ. Alături de vestea naşterii lui Mesia, parohia a dus la cele două cămine daruri de Crăciun. „Au fost momente inedite, care au rămas în memoria tuturor participanţilor. Suntem bucuroşi şi mulţumiţi că am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să realizăm această atmosferă care, după părerea mea, seamănă cu aceea care se crea prin satele Moldovei, în urmă cu două sute de ani“, încheie părintele.