Cum arată ziua Sfântului Nicolae într-un suflet de copil

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj

Un articol de: Raluca Brodner - 05 Decembrie 2013

În Grădiniţa „Suflet de copil“ a Parohiei „Sfinţii Trei Ierarhi“ - Fundeni, Protoieria II Capitală, Sfântul Ierarh Nicolae (unul dintre ocrotitorii instituţiei de învăţământ preşcolar) este cinstit astăzi într-un mod inedit. Cu câteva zile înainte de sărbătoare, copiii, deşi foarte mici, cunoşteau deja colindele, poeziile, dar şi rugăciunile cuprinse în cadrul programului artistic şi religios pregătit special pentru ziua Sfântului Nicolae. În plus, am aflat de la cei mici cine este Moş Nicolae, de unde vine el şi ce doresc să primească în ghetuţe.

Suntem în luna decembrie, dar în grădiniţa Bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi“ - care poartă amprenta arhitecturii de lemn maramureşene, adusă de părintele paroh Gheorghe Pop în Bucureşti odată cu dorul de acasă - este cald şi bine. De la intrare, se simte iz de tămâie. Copiii, veseli şi isteţi, sunt prinşi în joaca pregătirilor pentru sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae. Ne-au delectat cu programul artistic şi religios, compus din scenete cu caracter moral-religios, poezii, cântece de iarnă şi colinde, iar la final ne-au oferit câteva obiecte confecţionate cu mânuţele lor, în acord cu tematica sărbătorilor de iarnă. „Aceste activităţi au rolul şi de a-i introduce pe copii în frumoasa şi înălţătoarea atmosferă a praznicului Naşterii Domnului, cu atât mai mult cu cât în preajma acestor sărbători împărtăşim multă bucurie semenilor noştri, dar în special copiilor, prin oferirea de daruri, mult aşteptate de ei, răsplată a strădaniei depuse. De aceea, cu acest prilej, parohia noastră, dar şi ostenitorii grădiniţei s-au îngrijit ca programul copiilor să fie unul de excepţie, iar la încheierea momentului lor artistic, aceştia să se bucure de darurile pregătite“, spune preotul Gheorghe Pop, care, în dimineaţa praznicului, îi va împărtăşi pe cei mici, aşa cum face la toate sărbătorile şi în duminici.

Despre Moş Nicolae, în limbajul celor mici

Incursiunea în lumea copiilor, nerăbdători în aşteptarea lui Moş Nicolae, bătrânul cel darnic şi milostiv, începe cu grupa mini, a „Voiniceilor“. 13 mogâldeţe, aşezate pe scăunele la măsuţe croite ca pentru piticii din poveşti, ne privesc cu ochi mari, nevinovaţi. Nu au mai mult de 2 anişori, fiecare. Cu excepţia lui Luca, David şi Eric, ceilalţi nu vorbesc, gânguresc doar, însă transmit enorm prin priviri şi, când nu sunt înţeleşi nicicum, arată cu degetul. Surprinzător, cu toţii au înţeles şi au reacţionat imediat, bucuroşi, când au auzit de Moş Nicolae. Receptivi la cuvintele educatoarei Larisa Morariu, încep să cânte cântecul „Săniuţa“. La întrebarea părintelui Pop, care dintre cei prezenţi merge la biserică, instinctiv, toţi copilaşii au ridicat mânuţele în aer.

La cele două grupe mici de „Fluturaşi“, prichindeii de 3 ani fie colorează pe fişe chipul Sfântului Nicolae, fie „pictează“ cu degeţelele, înmuiate în culoare albă, fulgi pe ghete roşii, decupate din hârtie.

Copiii coordonaţi de educatoarele Mihaela Yang şi Georgiana Ionela Ghidoveţ colorează cu spor. La întrebarea „Ce sfânt este desenat pe fişă?“, Alessia răspunde zâmbitoare, cu ton ridicat: „Fântul Icolaeeee“.

Matei spune că are deja ghetuţe pe care o să le folosească pe zăpadă, deoarece Moş Nicolae îi pune dulciurile pe masă. Cristiana, mereu în ton cu moda, îşi doreşte acum, în sezonul rece, o pereche de „sănduţe“ (săndăluţe). „Copii, pe unde o fi umblând Moş Nicolae acum?“, sunt întrebaţi cei mici. O fetiţă blondă, firavă, spune rapid: „Prin cutii“. „Ce caută?“, a venit prompt întrebarea. „Jucării“, a răspuns aceeaşi copilă cu dezinvoltură, după care s-a alăturat colegilor săi pentru a fredona: „Domn, Domn să-nălţăm“.

„Fluturaşii“ din grupa educatoarei Diana Andreea Ţăran sunt la fel de spontani şi comunicativi. În fruntea listei - Vladimir. Copilul dă tonul cântecului „Moş Crăciun cu plete dalbe“. Aplecat asupra unei gheţuţe roşii din hârtie spune: „Pitez puzi apadă“ („pictez fulgi de zăpadă“), după care ne lămureşte că doreşte de la Moşuâ un purcel. Rareş, nedezlipit de părintele Gheorghe Pop, îşi exprimă dorinţa: „Vleau un tic-tac din ticlă“ („Vreau un ceas din sticlă“).

Urcăm pe scara interioară din lemn sculptat, accesibilă doar copiilor, până la etaj, pentru a-i cunoaşte pe „Ursuleţi“, copii mai mărişori, de grupă mijlocie, aflaţi sub atenta grijă a educatoarei Mihaela Copaciu.

Dialogul se ţese imediat: „Cine este Moş Nicolae, copii?“. „Este cineva care aduce multe dulciuri“, răspunde Răzvan. „Şi de unde vine el?“ „De la acoperiş!“, exclamă Agnes. „De la biserica noastră din curte“, adaugă Răzvan. „Este un sfânt care stă în biserică“, este de părere Ştefan. „Cine îl ajută pe Moş Nicolae să aducă daruri?“ „Moş Crăciun!“, spun, în cor, câţiva copii.

După ce rostesc corect rugăciunea „Tatăl nostru“ şi fac semnul sfintei cruci, toţi copiii cântă „Astăzi S-a născut Hristos“ şi „Bună dimineaţa la Moş Ajun“. La plecare, după ce ascultăm şi un cântec în limba engleză, reţinem că trebuie să fim darnici „cu cei săraci, mai ales cu copiii“ şi că „biserica este casa Părintească, casa lui Dumnezeu din cer“.

Pentru câteva momente, ne-am oprit şi în cabinetul logopedului şi psihopedagogului Carmen Cojocaru, care ţine să precizeze: „Copiii care merg la biserică sunt mai liniştiţi interior, lucrez mai bine cu ei, iar faptul că se împărtăşesc îi ajută foarte mult. Şi acasă au o atitudine adecvată faţă de părinţi, şi faţă de noi. Aici este o atmosferă foarte plăcută şi condiţiile sunt foarte bune“.

Copiii de azi ai bisericii, oamenii de mâine ai întregii societăţi

„Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul copiilor, şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, răspunzând chemării Mântuitorului Iisus Hristos: «Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu», parohia noastră desfăşoară în această clădire şi în cadrul Grădiniţei «Suflet de copil» o frumoasă şi rodnică activitate instructiv-educaţională. Aici, copiii au parte de condiţii şi mijloace de educaţie deosebite, personal didactic şi auxiliar calificat, într-un mediu pedagogic, dar şi duhovnicesc ales, căldură sufletească, lucrare spirituală şi binecuvântare sfântă. Toate acestea contribuie la formarea lor ca oameni aleşi în societate şi la însuşirea şi cultivarea valorilor religios-morale, precum: iubirea de Dumnezeu şi de semeni, bunătatea, răbdarea, solidaritatea, cinstea, dărnicia, respectul şi ascultarea faţă de părinţi şi dascăli, ca principii fundamentale în educaţie. Tot aici, copiii au început să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu, să descopere rugăciunea, să se apropie cu mai multă dragoste de Biserică, să-şi dorească să intre aproape în fiecare zi, în drumul lor spre grădiniţă, în sfânta biserică, iar în sărbătorile din cursul săptămânii să primească Sfânta Împărtăşanie“, încheie preotul paroh Gheorghe Pop.