Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Familia vârstnicilor din marea comunitate a Românașilor

Familia vârstnicilor din marea comunitate a Românașilor

Un articol de: Dumitru Manolache - 27 Aug, 2017

Scria cineva că bunicii și părinții noștri și-au construit o lume a lacrimilor, în care urmează să intrăm și noi. O lume a unei sărăcii perpetue, din care refuză să mai iasă. Eu nu cred că bătrânii sunt vinovați pentru prezentul în care trăim. De aceea spun, ca și poetul Girel Barbu, că mai degrabă „bătrâneţea este pragul tocit de călcâiul timpului". Între opinii și aforisme, ea rămâne o realitate. Pentru vârstnicii din Centrul de servicii sociale „Sfântul Gheorghe", din Parohia ortodoxă Românași, Episcopia Sălajului, prezentul este doar un continuu „acasă".

Am vizitat în această vară Așezământul „Sfântul Gheorghe", din Parohia ortodoxă Românași, județul Sălaj, cel mai mare centru de servicii sociale din Transilvania, construit și administrat de Biserică. O investiție uriașă, de peste 12 milioane de lei, situată în vecinătatea unei păduri de pin, pe o proprietate care măsoară 48.753 mp. Ea s-a născut din visul unui preot și din filantropia Bisericii, în mijlocul unei comunități ortodoxe. Aici, vârstnicii, cum aveau să-mi mărturisească, trăiesc cu sine și cu sufletul lor un „acasă" familial, inconfundabil.

Făptuirea unui preot

După ce am urcat scările centrului social, trepte ce „deschid" parcă ușile cerului, am fost primiți de gazdele noastre în spațiul confortabil al unui birou, unde am vorbit despre lucrarea și slujirea în slujba semenilor.
„Am considerat că datoria mea de preot este să nu mă limitez la cuvânt, ci să și făptuiesc. Și dragostea față de semenii mei, față de persoanele în vârstă, fără copii, sau ajunși într-o situație critică pentru că fiii lor sunt plecați să muncească peste hotare, m-a motivat să pornesc la drum. Doream să vin în întâmpinarea sufe­rințelor lor. Să le pot fi de folos. Să le aduc liniște, mângâiere, să fie respectați, să fie tratați, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu. Am dorit să ridicăm centrul în acest loc și pentru că trecutul parohiei este adânc înrădăcinat în istoria bimilenară a zonei. Pe vremea romanilor, aici a existat castrul Largiana. Iar din 1712 până în 1948, fără întrerupere, a fost un centru de rezistență al Ortodoxiei din această parte de țară. Aici a funcționat Protopopiatul Ortodox Plasa de sub Meseș. Chiar și atunci când localitatea s-a numit Unguraș, credincioșii de aici, deși aveau un grof maghiar, au rămas creștini orto­docși. Acestea au fost motivele pentru care am demarat proiectul", ne mărturisește părintele paroh ­Gheorghe Gherman, ctitorul așeză­mân­tului social.

Piatra de temelie a clădirii a fost pusă în anul 2000, iar în anul următor a început efectiv construcția. În 2015, a fost dat în folosință.

„Cu mari eforturi financiare am dovedit că preoția este slujitoare. După două proiecte, prin care am încercat să obțin finan­țare din fonduri europene, respinse din diferite motive de autorități, am strâns banii necesari din contribuția credin­cioșilor din parohie și a altor buni credincioși din țară. Am primit ajutoare și din Statele Unite, din Germania, din Austria. Două familii de creștini, una de la Satu Mare și cealaltă de la Baia Mare, au făcut însă sacrificiile cele mai mari. Aportul Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu, arhiereul nostru, care ne-a sprijinit din toate punctele de vedere, mai ales financiar, care a coordonat activitatea, ne-a vizitat în repetate rânduri, cu care ne-am consultat ca și cu un adevărat părinte, a asigurat finalizarea proiectului. Numărul celor care ne-au sprijinit este foarte mare. De aceea le rămânem recunoscători și, în slujbele noastre, în sufletul nostru, le purtăm o deosebită recunoș­tință", ne-a mai spus părintele Gherman, care simte o mare bucurie și mulțumire sufletească pentru ceea ce a realizat.

Pentru fiecare în parte

La rându-i, pr. conf. univ. dr. Gabriel-Viorel Gârdan, directorul executiv al centrului, ne-a detaliat ceea ce înseamnă în fapt acest „acasă" de la Românași.

„În cadrul centrului funcțio­nează două servicii sociale: centrul rezidențial pentru persoane ­vârstnice și centrul de zi pentru copiii din comunitate. În centrul rezi­dențial, în acest moment, avem 39 de beneficiari, persoane vârstnice, unele fără familie, altele cu copii plecați în străinătate. Ei sunt deserviți de 22 de cadre, psihologi, asistenți sociali, asistenți medicali, infirmieri și personal tehnic-administrativ. Beneficiem, de asemenea, de colaborarea a 15 cadre medicale de specialitate, care oferă servicii în privat. Noi tratăm fiecare beneficiar ca persoană. Din cele 35 de camere rezi­dențiale, ocupate sunt 29. Centrul este deschis pentru orice persoană care are nevoie de îngrijire. Nu facem nici un fel de discriminare. Bătrânețea, suferința, singurătatea sunt comune, și drama pe care o trăiește o persoană aflată într-o asemenea situație ne obligă să tratăm cu afecțiune și responsabilitate pe fiecare în parte.

Ne-am propus o abordare într-o zonă de calitate crescută. Or, nu poți să faci calitate, să ai continuitate, performanțe, decât în măsura în care respecți niște proceduri foarte stricte, o evaluare corectă a nevoilor, care ne dă și costurile de îngrijire. Între aceste lucruri trebuie să existe o corelație. După etapa procedurilor știm dacă ne putem asuma sau nu responsabilitatea pentru îngrijirea persoanei respective. În zona aceasta de calitate, serviciile sunt guvernate de standarde strict legiferate. Iar noi suntem obligați să le respectăm. În ordine, conform legislației, costurile trebuie suportate de beneficiar, de familie sau de comunitate. Pentru că suntem un centru al Bisericii și pentru că nu există noțiunea de profit, 25% din standardele de cost sunt preluate de noi pentru toți beneficiarii. Dar nu costurile sunt o prioritate, ci persoana. Calitatea serviciilor oferite, crearea unui mediu familial în care oamenii să fie ca acasă, integrați, valorizați, să simtă că trăiesc. Nu să aștepte moartea!", ne spune părintele director Gabriel-Viorel Gârdan.

Învățământ remedial

În cadrul centrului de zi pentru copii activează 20 de elevi din comuna Românași, care frecventează cursurile școlii generale din localitate și care pe durata anului școlar participă în fiecare zi la activitățile oferite în centru: masă, suport psihologic, suport educa­țional etc.

„Obiectivele acestui serviciu sunt două: în primul rând, un învățământ remedial. Deoarece numărul copiilor din comunitate este redus și majoritatea învață în clase cu predare simultană, ne-am asumat misiunea de a recupera ceea ce ei nu pot să facă la școală, și chiar să le îmbunătățim performanțele. Rezultatele obți­nute în cei doi ani de funcționare a centrului ne îndreptățesc să continuăm. Al doilea obiectiv asumat de noi este diminuarea decalajului dintre elevul de la țară și cel de la oraș, care are foarte multe oportunități, pe când primul nu beneficiază de ele. Prin voluntarii pe care am reușit să-i atragem în centru, le oferim activități adecvate, curs de limbă străină, acti­vități de logopedie, de consiliere psihologică, de art-terapie și de dezvoltare personală etc.", ne mai spune părintele director Gârdan.

Comunitatea centrului

După ce am aflat aceste informații, am vizitat așeză­mântul social, care dispune de camere adaptate nevoilor fiecărei persoane în parte, dotate cu paturi ergonomice, televizoare full HD, grup sanitar propriu, mobilier adecvat, spații comune care oferă un climat familial, sigur, adaptat nevoilor individuale. Apoi bucătăria, cu sala de mese, sala multifuncțională pentru petrecerea timpului liber, atelierele pentru activități art-terapeutice, biblioteca, sala de lectură, cabinetele medicale, sălile de tratament, de gimnastică, spațiul pentru primirea oaspeților, spațiile pentru ergoterapie și capela. O „așezare" modernă, pentru o comunitate care își găsește propriul „acasă" în marele „acasă" al acestei familii de la Românași.

Doamna Monica Maria Niță a fost profesor de limba și literatura română. Domnia sa ne-a invitat „acasă", spunându-ne: „Eu simt că aici sunt acasă. Pentru că aici îmi este și sufletul cu mine și cu toți cei de aici. Sunt de la Baia Mare. Pot să am acolo orice, dar nu am pacea, liniștea și compania unor oameni nemaipomeniți. Acolo sunt singură. Am predat aproape 40 de ani. Din toată literatura română m-au impresionat Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Ei sunt oamenii mei de suflet. Eminescu, pentru că în toată nefericirea lui a găsit puterea să ne transmită niște lucruri care pe noi ne fac fericiți, iar Blaga, pentru că este poetul filosof. La el, filosofia este ceea ce trebuie să fie o filosofie, nu un bun de consum cum este astăzi. Iar cel mai frumos vers scris de Eminescu este, pentru mine, «A fost odată ca-n povești»", ne spune domnia sa.

O doamnă de 86 de ani, fostă contabilă, a venit aici, acum doi ani, de la un centru din Canada, și avea mari emoții că urma să o viziteze nepotul. „Mă preocupă spiritualitatea, pentru că eu sunt un luptător pentru lumină. Primim lecții de la Domnul Iisus zilnic. Am venit aici din Canada pentru natură", ne-a mărturisit aceasta.

Am părăsit centrul social de la Românași mai convins ca niciodată că bătrâneţea este doar un „prag tocit de călcâiul timpului". Nimic altceva. Sau, cum spunea un bătrân, în alt context: „Nu suntem bătrâni, mă'! Suntem de demult...!" Și asta pentru că aici, „cu noi, niciodată, nu ești singur !", cum se spune într-un material de prezentare al centrului. Adică, în Biserică ești tot timpul împreună. Familie. Acasă.