Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Trecut și prezent sub binecuvântarea Sfântului Teodosie

Trecut și prezent sub binecuvântarea Sfântului Teodosie

Un articol de: Pr. Ciprian Bâra - 22 Sep, 2018

Creştinii ortodocşi români îl cinstesc astăzi pe Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei. Această sărbătoare este prilej de bucurie pentru clericii, monahii, monahiile și credincioșii mărturisitori ai meleagurilor Vrancei, care sunt prezenți în zi de hram pentru a cinsti cum se cuvine pe ocrotitorul spiritual al acestei vetre, situată la doar 12 km de șoseaua aglomerată a drumului european ce leagă Moldova de Muntenia. Acest loc pecetluit cu sfințenie a fost hărăzit cu o uimitoare putere de regenerare, iar istoria prezentă a acestei minunate lavre se înnoiește ceas cu ceas. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, lucrarea duhovnicească de aici sporește zi de zi.

După ce am șerpuit cu mașina printre dealurile dintre viile cu aromă de toamnă blândă, am descoperit la intrarea în incinta Mănăstirii Brazi biserica cea nouă, zveltă, construită din piatră și ferită de forfota șoselei, de agitaţia trecătorilor grăbiţi, creionându-se parcă discret într-un tablou de lume ancestrală care vrea să spargă limitele spre o altă împărăţie. Ca fiecare locaş de închinare, biserica cea nouă și falnică cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” și „Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie” are povestea ei, care se așază ca o continuitate mărturisitoare și evocatoare a istoriei înaintașilor.

Pustiul, beciul și renașterea

Ne-a întâmpinat cu multă bună dorire stareța așezământului, stavrofora Eusebia Tașcă, care ne-a mărturisit cu deosebită cuviință câteva rânduri din filele trecutului acestei mănăstiri, dar și din istoria și întâlnirea cu oamenii a căror jertfă ne-a dăruit peste timp acest stup lucrător al florilor duhovnicești.

„Când am venit aici, la prima vedere, mi se înfățișa în fața ochilor un loc gol, grămezi de moloz, plin de ierburi neîngrijite, printre care se zăreau ziduri vechi împletite din cărămidă și piatră de râu. Atunci, dintr-un beci cu o ușă foarte strâmtă, a apărut chipul blând al unei măicuțe, care m-a întâmpinat cu mult drag. Era maica stareță Iustina, fostă fiică a Brazilor, care la desfiin­țarea mănăstirii în anul 1959 nu avea mai mult de 18 ani. Pribegind prin mănăstiri vreme de 30 de ani, vizita an de an mănăstirea din care a fost alungată. Bunul Dumnezeu a îngăduit ca în anul 1990 să se resfințească locul, iar prima venită pentru a pune umărul la reconstruirea mănăstirii a fost maica stareță Iustina Angheluță, urmată de maica Pavelina Cafagiu, două vrednice călugărițe care s-au jertfit cu timp și fără timp la înfru­musețarea locului. În anul 1993 s-a reînchegat un mic sobor, condiţiile fiind foarte grele, dar, slavă Domnului, ieșisem din beci… În nopțile lungi de iarnă, maica stareță Iustina ne poves­tea adesea despre istoria locului și despre nevoitorii dinaintea noastră”, ne-a spus maica stareță Eusebia Tașcă.

Așezată în apropierea ora­șului Panciu, județul Vrancea, pe malul drept al pârâului Hăulita, așezarea monahală își aruncă începuturile, conform tradiției, în vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, iar documentele păstrate o atestă sigur în jurul secolului al XVII-lea, când doi călugări, Sava și Teofilact, au zidit o bisericuță subterană păstrată și astăzi.

Aici s-a așezat, în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, Mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei (1674-1675). În anul 1694, toamna, o ceată de tătari a pătruns în schit și i-a tăiat capul bătrânului mitropolit care a refuzat să le dea odoarele sfinte pregătite pentru chinoviile ctitorite de el.

Mai târziu, în anul 1807, egumen al Schitului Brazi ajunge ieroschimonahul Dimitrie, care ridică din temelie așezământul călugăresc distrus. Spre sfatul și nevoințele sale, și-a îndreptat pașii fratele Alexandru, călugărit aici cu numele de Alipie, iar mai târziu a fost schimnicit în Muntele Athos cu numele de Antipa, astăzi rugător pentru noi în ceruri. Sfântul Antipa de la Calapodești a stat în Mănăstirea Brazi timp de doi ani. În timpul viețuirii sale la Brazi, au fost descoperite în chip minunat, la 20 februarie 1842, moaștele Sfântului Teodosie. Mărturia sa rămâne neîndoielnică peste veacuri: „M-am învrednicit eu însumi să văd și să sărut aceste moaște, din care ieșea un parfum foarte mirositor”.

În ziua de 24 aprilie 1842, starețul Dimitrie spunea: „Am găsit și o cărămidă mare sub cap scriind numele lui și capul era cu gura în jos pe cărămidă, precum a fost tăiat de tătari (…). Am luat eu locul preasfinției sale în țintirim și i-am dat pe al meu, de vreme ce eu nu m-am socotit a fi vrednic ca să mă îngroape acolo, după a mea săvârșire, fiindcă acum, acolo în peșteră, se slujește Sfânta Liturghie”.

Și astăzi, aici, boabele de metanie ce numără tainic rugăciunea inimii transcend timpul, iar maicile își pleacă genunchii la rugă neîntreruptă de griji potrivnice, în paraclisul subteran restaurat și consolidat în anul 2010 cu sprijinul Primăriei Panciu și frumos înveșmântat cu pictură bizantină de către pictorii Mihai Coman și Toma Chituc, cu scene din viața Sfântului Mitropolit Teodosie.
Deasupra a fost construit un nou paraclis, cu hramul „Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie”, pictat de preotul Petre Brașoveanu din Buzău, iar în incinta așeză­mân­tului monahal s-au ridicat un Altar de vară și anexe gospodărești.

Totul a fost reconstruit: bisericile, stăreția și chiliile, iar din duhul rugăciunii izvorâte de aici și cu puterea dătătoare de sfin­țenie a moaștelor Sfântului Teodosie, așezate în paraclisul de sus, se zidesc astăzi sufletele monahiilor și ale pelerinilor care pășesc cu bucurie pe cărările împodobite cu flori de tot felul ale mănăstirii.

Mijlocirea sfinților pentru o lucrare durabilă

„De la începuturi am simțit ajutorul sfinților care s-au nevoit pe aceste meleaguri și credem că mai sunt și alți nevoitori și cuvioși cu viață sfântă care s-au rugat și au pustnicit în aceste locuri. Totdeauna rugăciunea și ocrotirea sfinților au sporit lucrarea noastră. Nu s-ar fi înfăptuit toate aceste lucrări durabile dacă nu am fi avut mijlocirea lor către Dumnezeu. Noi îl cinstim în mod deosebit pe ocrotitorul nostru, pe Sfântul Mitropolit Teodosie, săvârșind zilnic Acatistul lui, iar în fiecare dimi­nea­ță, înainte de orice activitate, mergem și luăm binecuvântare de la racla cu sfintele sale moaș­te, iar seara, la finalul rânduielilor de obște, fiecare călugăriță trece de asemenea și sărută cu smerenie sfintele moaște spre a-i încredința lui toată ocrotirea mănăstirii”, ne-a spus stareța Eusebia Tașcă.

Cu binecuvântarea și cu purtarea de grijă a Înaltpreasfin­ți­tului Arhiepiscop Ciprian, maicile de aici primesc adeseori vizite arhierești. După slujba Privegherii de aseară, astăzi, de hram, Sfânta Liturghie este să­vârșită de Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii. După Dumnezeiasca Liturghie va avea loc Parastasul pentru ctitori și agapa tradițională de hram.