Regulile caselor de schimb valutar

▲ Casele de schimb valutar trebuie să afişeze, conform normelor în vigoare, comisionul practicat într-un loc vizibil ▲ Legea în care se stipulează acest lucru nu aminteşte însă şi care ar fi locul vizibil, astfel că patronii care percep comision la vânzarea sau cumpărarea valutei nu pot fi traşi la răspundere în cazul în care consumatorii află abia după efectuarea tranzacţiei că au primit mai puţini bani decât trebuia ▲ Singura soluţie pentru a fi evitate neînţelegerile este în mâna consumatorului, care trebuie să se informeze la ghişeul casei de schimb valutar ▲

Foarte mulţi consumatori fac greşeala ca înainte de a cumpăra sau vinde valută de a merge la casele de schimb valutar unde urmează să realizeze tranzacţia, fără a se interesa în prealabil de comisionul pe care unii dintre agenţii economici îl practică. Potrivit legii, comisionul poate fi atât cât doreşte agentul economic, de 8%, 15% sau chiar 50%, acesta se pune însă şi în funcţie de suma preschimbată.

Potrivit ordinului nr. 12 din 14 februarie 2003 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar, comisionul trebuie afişat într-un loc cât mai vizibil, atât în interiorul, cât şi în exteriorul casei de schimb valutar. Articolul 1 subliniază „obligaţia de informare a consumatorilor prin afişarea unei plachete de format minimum A3, de culoare albă, pe care să fie înscris, cu caractere de culoare roşie, comisionul perceput, în mod distinct, atât pentru vânzare, cât şi pentru cumpărare“. Afişarea comisionului este necesară atât la vânzare, cât şi la cumpărare, întrucât politica agentului economic poate fi diferită, în sensul că poate percepe comision doar la vânzare sau doar la cumpărare, sau la ambele tranzacţii.

O altă prevedere în ordinul amintit mai sus arată că înălţimea minimă a literelor, respectiv cifrelor, pentru afişarea comisionului este de 80 de milimetri, grosimea literelor de 10 milimetri, iar distanţa între litere trebuie să fie de minimum 10 milimetri.

Cu toate că prevederile legale obligă agentul economic să afişeze comisionul într-un loc vizibil, legea nu stipulează ce înseamnă loc vizibil, astfel că unele case de schimb valutar pot interpreta în mod favorabil lor acest lucru.

Un mod inteligent din partea caselor de schimb valutar de a înşela consumatorii este practicarea afişării comisionului pe placa pe care sunt afişate cursul valutar care induce în eroare consumatorii, nefăcând diferenţa între cursul de schimb şi comision.

Informaţia cerută la ghişeu fereşte consumatorul de eventuale înşelăciuni. Astfel, după obţinerea informaţiilor necesare, persoana direct implicată poate decide dacă va efectua tranzacţia în acel loc sau va merge în altă parte. Potrivit legii, informaţiile legate de serviciile oferite sunt informaţii pe care casele de schimb valutar sunt obligate prin lege să le ofere consumatorilor.

Vânzare sau cumpărare?

Unii consumatori nu cunosc însă ce înseamnă să „vinzi“ şi să „cumperi“ valută. Prin „cumpărare“ de valută, aşa cum este afişată la casele de schimb valutar, se înţelege operaţiunea prin care agentul economic cumpără de la persoanele fizice sau juridice valută şi returnează contravaloarea în moneda naţională, calculată prin înmulţirea unităţilor de valută cu cursul de schimb practicat şi afişat pentru cumpărare, la care se aplică sau nu comisionul pentru această operaţiune. Prin „vânzare“ se înţelege operaţiunea prin care agentul economic vinde consumatorilor valută şi încasează contravaloarea în moneda naţională.

Amenzile pe care casele de schimb valutar le pot primi dacă nu respectă prevederile legale pot ajunge şi la 4.000 de lei, amenda maximă putând fi acordată în momentul în care agentul economic recurge la publicitate înşelătoare. Potrivit Legii 148 din anul 2000, publicitatea înşelătoare este denumită ca orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent. Un exemplu de publicitate înşelătoare este afişarea comisionului de 8% sub forma cifrei zero tăiată în patru, similar etichetelor cu preţuri de pe produse.