Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Analiză De ce este frumoasă familia cu mamă şi tată

De ce este frumoasă familia cu mamă şi tată

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Analiză
Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 03 Iulie 2013

Occidentul şi-a propus să desfiinţeze conceptul de familie formată din tată, mamă şi copii. Ultima acţiune în acest sens este hotărârea Curţii Supreme a SUA de a invalida legea ce defineşte căsătoria ca pe o uniune bărbat-femeie. Dacă luăm în considerare şi faptul că Franţa a devenit de curând a 14-a ţară din lume care a legiferat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, ne putem face o idee despre contextul în care trăim. Aşadar, acum, mai mult ca oricând, familia tradiţională poate să fie mărturisitoare.

Pentru români, familia este „acasă“, aici au trăit cele mai frumoase bucurii, aici s-au rugat pentru prima oară lui Dumnezeu şi tot aici au simţit dragostea. În acest sens, „conceptul de familie nu trebuie abandonat nici măcar în modernitate, lucru care se încearcă astăzi în toate variantele în foarte multe ţări occidentale“, susţine psihologul Mihaela Sahlean. „Rolul familiei este imens şi aş spune chiar decisiv pentru startul în viaţă. Mama şi tata sunt adevăratele modele, aceştia pun bazele în educaţie, înaintea şcolii şi a societăţii“, mai spune psihologul.

Atunci când vorbim de rolul tatălui şi al mamei în educaţia copilului, nu putem spune că unul este mai important decât altul, deoarece ele sunt complementare. „Dacă ne gândim prin asemănare, o floare are nevoie nu doar de apă, ci şi de lumină. Dacă are lumină şi nu are apă, sau dacă are apă şi nu are lumină, nu se dezvoltă cum trebuie. La fel şi copilul are nevoie de ambii părinţi“, explică Mihaela Sahlean. Rolul matern nu se poate substitui rolului patern, şi nici reciproca, ele sunt complementare. Psihologul susţine că „de la mamă copilul simte protecţia şi grija. Mama îi explică tot felul de situaţii de viaţă pe înţelesul său, la nivelul vârstei cronologice respective“.

Medicul Georgeta Marga, soţie de preot, mamă a patru copii, care provine dintr-o familie tot de preot, având încă cinci fraţi, printre care şi Preasfinţitul Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, mărturiseşte că misiunea de părinte nu este uşoară. „Eu m-am bucurat de faptul că m-am născut într-o familie de preot. Domnul m-a binecuvântat cu o mamă deosebită şi cred că atribuţiile de mamă le-am învăţat în primul rând de la mama mea. Ca medic, pot să spun că este foarte important rolul mamei, în primul rând în dezvoltarea fizică şi psihoafectivă a copilului. Dar, dincolo de asta, mama trebuie să dăruiască dragoste şi să fie alături de copiii ei cât mai mult. Prezenţa mamei mi se pare lucrul cel mai important, mai ales în ziua de astăzi. Cu cât mama dăruieşte mai mult şi este prezentă mai mult timp alături de copiii ei, mai ales atunci când sunt mici, cu atât roadele vor fi mai mari mai târziu. Există multe mame care din păcate cad în capcana aceea că făcând ore suplimentare pot oferi din punct de vedere material mai mult copiilor. Dar timpul petrecut cu copiii, exemplul personal şi dragostea pe care mama o oferă copiilor ei cred că este investiţia cea mai valoroasă“, se destăinuie Georgeta Marga.

Darul părinţilor: participarea copiilor la Sfânta Liturghie

Familia este mediul unde copilul îl află pe Dumnezeu, învaţă virtuţile creştine, face primele fapte bune şi se roagă pentru prima oară. „Rugăciunea este foarte importantă pentru educaţie, mai ales că ne învaţă Biserica «să vorbim mai mult cu Dumnezeu despre copii, decât cu copiii despre Dumnezeu». Sigur că e important şi exemplul personal, dar faptul că ne rugăm pentru copiii noştri este cel mai important lucru. Rugăciunea trebuie dată ca exemplu de când sunt copiii mici, să fim alături de ei şi să ne rugăm împreună cu ei. Măcar rugăciunile de seară să le facem cu copilul. Mama trebuie să se roage pentru copiii ei şi în taină. Dacă nu are timp să citească rugăciunile, atunci să facă ceea ce spune părintele Rafail Noica, să acceseze satelitul «Doamne», să se gândească cât mai mult la Dumnezeu şi Dumnezeu va împlini rugăciunea“, mai spune preoteasa Georgeta Marga.

Un alt lucru important pe care trebuie să-l dezvoltăm la copil este dragostea de om, de Biserică şi de participarea la sfintele slujbe. „Acesta este un lucru cu care şi eu m-am născut în familia mea: să fii nelipsit de la Sfânta Liturghie. Am încercat şi eu cu copiii mei, de mici, şi dacă nu ajungeam la începutul slujbei, atunci încercam să fim măcar la momentul Jertfei Euharistice. Acesta este cel mai de preţ dar pe care am încercat să-l fac copiilor mei, acela de a-i duce regulat la Sfânta Împărtăşanie, de când erau mici“, spune fiica de preot, care recunoaşte că a simţit rugăciunea părinţilor ei, a părintelui duhovnic, a celorlalţi părinţi îmbunătăţiţi şi arhierei pe care i-a cunoscut. Psihologul Mihaela Sahlean vine în completare: „Sunt de departe mai favorizate familiile care au un contact mai serios cu Biserica, unde copilul creşte cu sentimentul creştinesc. Foarte mulţi copii sunt fără sens în viaţă sau debusolaţi. Aici privirea trebuie să cadă tot pe familie, pentru că dacă nu există nişte paşi îndrumători în acest sens, copilul, din păcate, nu are o bună orientare în viaţă. Lucrurile acestea se simt. Uitaţi-vă la adolescenţii pe care-i vedem astăzi, care nu se simt motivaţi, care au această adicţie către alcool, jocuri mecanice, către calculator, către etnobotanice. În familiile unde copiii ştiu ce înseamnă Sfânta Liturghie, unde ştiu ce înseamnă posturile, unde ştiu ce înseamnă să vorbească cu un duhovnic, probabilitatea să cadă în aceste adicţii este mult mai mică, aproape nulă, pentru că ei sunt îndrumaţi de părinţi, de părintele duhovnic. Familia contează foarte mult. Valorile creştine sunt învăţate în familie“.

„Uitaţi-vă la ei! La care aţi fi renunţat?“

Educaţia primită de la mamă este completată de tată. „Acesta formează şi el copilul, indiferent dacă este băiat sau fată, pregătindu-l pentru viaţă. Copilul învaţă ce înseamnă autoritatea“, explică Mihaela Sahlean. Din experienţa sa, Georgeta Marga mărturiseşte că autoritatea tatălui trebuie dublată cu multă dragoste. „Tatăl oferă stabilitate şi susţinere din punct de vedere material, fizic şi spiritual.“

În general, familia creştină ideală trebuie să fie cu mulţi copii. „O familie cu mai mulţi copii este practic o cruce pe care ţi-o asumi. Am spus întotdeauna că această cruce a naşterii şi a creşterii de copii nu este uşoară, însă este o cruce pe care o ducem cu mai multă bucurie decât cea legată de alte necazuri sau boli. Când tatăl meu era întrebat cum de a făcut atât de mulţi copii, dacă era în prezenţa noastră, răspundea: «Uitaţi-vă la ei! La care aţi fi renunţat?». Şi pentru că am crescut într-o astfel de familie numeroasă, şi eu, şi părintele, soţul meu, ne-am străduit şi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copii. Avem 4 copii, între 11 şi 19 ani, un băiat şi trei fete, şi încercăm cu ajutorul Domnului să împlinim cele ce trebuie şi sunt de folos pentru ei“, spune Georgeta Marga.

De ce este importantă familia? Tot preoteasa şi mama Georgeta Marga ne răspunde: „Este una din căile spre mântuire. Sigur, se spune că este mai uşoară decât calea călugăriei, dar ea rămâne baza pentru societatea în care trăim, ca o şcoală pentru deprinderile unui bun creştin şi un atelier pentru dezvoltarea virtuţilor creştine: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare… Îmi aduc aminte de un sfat pe care mama ni-l spunea întotdeauna: familia preotului înseamnă responsabilitate pentru tot ceea ce face, dar şi trezvie, şi atenţie să nu fie o sminteală şi un exemplu rău pentru cei din jur“.