Facebook și colindul românesc

Bucuria colindului românesc, vestitor al marii taine a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, este resimțită an de an în preajma Crăciunului. Atât colindătorii, cât și gazda sunt însuflețiți de mesajul creștinesc al nașterii slăvite de îngeri, de magi, de păstori, de întreaga Biserică. Odată cu evoluția tehnicii, colindul, foarte atractiv în orice spațiu social, a fost transferat, evident pentru bucuria de a imortaliza momentul, în spațiul virtual, foarte generos ca posibilitate de manifestare.

Astăzi, în cadrul concertelor de colinde suntem obișnuiți ca mulți dintre ascultători să înregistreze ori să difuzeze pe rețele de socializare, live, prietenilor virtuali prezenți în per­manență în spațiul online. Chiar și posturile tv obișnuiesc în cadrul jurnalelor să difuzeze știri construite pe baza unui material care a devenit viral, în spațiul online. Deși datina colindatului presupune așezare în sfera tradiției, atât ca manifestare, ca limbaj, dar și ca mesaj, am observat că în ceea ce privește receptarea colindului românesc, spațiul online câștigă în fiecare an din ce în ce mai mulți adepți, numiți utilizatori ai acestuia. Schimbarea lumii se întâmplă în detrimentul vieții satului, care reușește numai prin strădanii serioase ale preotului sau dascălilor de școală să păstreze obiceiul colindatului și să îl diversifice prin recuperarea colindelor strămoșești.

Printre activitățile misionare ale Grupului psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale din Bucu­rești, la final de an, se numără câteva concerte de colinde susți­nute la biserici reprezentative ale Capitalei. Prezența în medie la aceste concerte este de circa 300‑500 de credincioși, dornici să asculte colinde românești în spa­țiul eclesial. Întrucât am fost direct implicat în organizarea unui asemenea concert, am primit o propunere ca o parte din colindele înregistrate în biserică să fie încărcate pe pagina de Facebook a televiziunii TRINITAS TV a Patriarhiei Române. Cu rezerve personale față de spațiul online, mărturisesc că am acceptat destul de greu, gândindu‑mă că mesajul creștin va ajunge la cei care nu au posibilitatea fizică de a veni la biserică, spațiul în care s‑au păstrat cu fidelitate colindele de‑a lungul timpului. Îi vizam în special pe fiii duhovnicești sau pe credincioșii care au emigrat în Occident în urma schimbărilor economice recente. În foarte scurt timp, mii de aprecieri și comentarii curgeau în spațiul online. Monitorizând timp de o săptămână evoluția, am observat faptul că, în medie, colindele au avut între 30.000 și 40.000 de vizualizări și sute de comentarii pozitive la adresa colindelor și a Bisericii în general. Când scriu aceste rânduri, cel mai apreciat colind a ajuns la peste 100.000 de vizualizări doar într‑o săptămână. Este vorba despre colindul cântat în premieră anul acesta de Grupul psaltic Tronos, intitulat Bună sara, gazdă aleasă, compozitor Sebastian Stan. Acest colind a fost recuperat din spațiul folcloric românesc și propus pentru interpretare părintelui Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale, de către tenorul Vlad Miriță. Interpretarea bizantină a conducătorului Grupului psaltic Tronos  a făcut ca acest colind să fie foarte apreciat inclusiv de comunitățile din diasporă, care au solicitat tot online imediat partitura pe no­tație psaltică.

Dincolo de aceste aprecieri, aș dori să evaluez, desigur subiectiv, folosindu‑mă de anumite date, impactul la nivel social pe care acest colind ortodox l‑a avut în decurs de 7 zile. Astăzi, tirajul obișnuit al unei cărți religioase este de 1.000 de exemplare, tirajul zilnic al unui ziar bisericesc cu caracter național este de aproximativ 22.000 de exemplare, în timp ce în spațiul online regăsim 100.000 de oameni, toți conectați prin device‑uri personale la rețe­lele de socializare.

La una dintre conferințele pastorale recente, un admirabil conferențiar, ova­ționat îndelung pentru discursul său, părintele Petru Moga, întreba retoric dacă avem capacitatea să ne adresăm în mod real celor 87% de orto­docși din populația României? Cum putem ajunge să inter­acționăm cu cei care sunt orto­docși prin botez, dar nu vin în biserică?

Prin cele 100.000 de vizualizări din spațiul virtual avem certitudinea că lumea se schimbă rapid, fiindcă majoritatea accesează constant spa­țiul online, astăzi aplicația Facebook  fiind nelipsită de pe orice telefon mobil, iar majoritatea parohiilor din diasporă, dar și din țară au un website și sunt prezentate sau își comunică programul liturgic și pe pagina de Facebook.

Observând atracția fantastică a omului modern pentru spațiul virtual, noi, slujitorii Bisericii, cred că ar trebui să luăm în calcul din ce în ce mai serios posibilitatea de a‑L vesti pe Hristos folosind acest mediu online. Dincolo de prejudecăți sau așezări personale, dacă ne întrebăm cu seriozitate cum putem transmite corect ma­jorității pe care o păstorim un mesaj ortodox într‑un timp cât mai rapid, trebuie să nu neglijăm capacitatea mediului online de a interacționa într‑un mod eficient.

Fie că vrem sau nu, acest spațiu virtual prezintă și riscuri mari, precum și numeroase derapaje ale limbajului, riscuri care nu există în spațiul eclesial tradi­țional. Cel mai serios risc este acela ca întâlnirea cu Hristos, născut în peștera din Betleem, să rămână doar la nivel virtual și să nu existe la nivel real, așa cum se petrece în Biserică. Trecerea de la spațiul virtual la cel real depinde numai de noi. Departe de mine gândul de a renun­ța vreodată la viețuirea tradițio­nală în Sfânta Biserică, de a propune înlocuirea cărții de rugăciune cu telefonul mobil sau a Liturghierului cu tableta, semnalez posibilitatea ca prin Facebook și mediul online, în general, să Îl descoperim celor pe care îi păstorim pe Hristos Domnul, născut în Betleemul Iudeii pentru fiecare dintre noi.