Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Biserica Bradu-Boteanu în perioada interbelică

Biserica Bradu-Boteanu în perioada interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Noiembrie 2010

Pe la 1682, în mahalaua Boteanului, actualmente în spatele Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, jupânul Mihu ridica o bisericuţă de lemn cu hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul". Lăcaşul şi-a luat numele de la secularul brad aflat în apropiere. Un secol mai târziu, în zilele lui Scarlat Ghica Voievod, în locul acesteia era ridicată o biserică de piatră, din care astăzi se mai păstrează fragmente din pisania cu motive florale, în stil brâncovenesc, montate la intrarea actualei biserici.

Lăcaşul de astăzi, cu hramul "Sf. Voievozi", a fost ridicat între 1908 şi 1911, în formă de cruce, cu trei turle, fiind pictat în tempera de Vasile Damian. În perioada interbelică, Parohia Bradu-Boteanu era una dintre cele mai reprezentative din Capitală, având un cor bărbătesc format din cântăreţi de la Opera Română, iar slujitorii fiind dintre cei mai importanţi din Arhiepiscopia Bucureştilor. Aici a slujit preotul academician Nicolae M. Popescu, profesor al principelui moştenitor Mihai; Emilian Antal, nepot al patriarhului Miron Cristea, care apoi a ajuns arhiereu vicar şi locţiitor la Episcopia Argeşului şi Mitropolia Bucovinei; preotul Marius Constantinescu, cu o voce care aduna credincioşii în jurul Sfântului Potir şi, după 1940, preotul Ilie Imbrescu, slujitor refugiat din Balcicul cedat bulgarilor. În timpul cutremurului din 10 noiembrie 1940, Bisericii Bradu-Boteanu i-au căzut turlele, acestea nemaifiind restaurate până în prezent.