Ieromonahul Ambrozie Dogaru de la Sihăstria Neamţului

A fost unul dintre duhovnicii aleşi ai Mănăstirii Sihăstria din ţinutul Neamţului. S-a născut în 1923, într-o familie de credincioşi ortodocşi din satul Lunca, comuna Vânători - Neamţ. Din dragoste pentru viaţa monahicească, în 1951 a intrat ca novice în Academia duhovnicească de la Mănăstirea voievodală Slatina, din judeţul Suceava, acolo unde stareţ era marele duhovnic arhimandrit Cleopa Ilie. A devenit fiul duhovnicesc al marelui stareţ, care i-a fost naş la tunderea în monahism, după cinci ani de încercări şi ascultări. La aplicarea Decretului 410 de prigonire a monahilor, în 1960, a fost scos din monahism, împreună cu toţi monahii tineri ai obştii de la Slatina care nu aveau studii de teologie. Dar mai presus de studiile teologice, părintele Ambrozie avea dragoste pentru viaţa în rugăciune, smerenie şi ascultare. Aşa se face că, după câţiva ani, a fost primit în obştea Mănăstirii Sihăstria, acolo unde se afla mentorul său spiritual. Pentru vieţuirea sa aleasă, în 1976 a fost hirotonit ierodiacon, mai apoi ieromonah, având ascultarea de eclesiarh. Pentru sfaturile şi mângâierile sufleteşti pe care le dădea ca duhovnic celor însetaţi de vindecare spirituală era căutat de numeroşi ucenici, călugări şi mireni care cercetau Sihăstria. La rândul său, nu făcea nimic fără binecuvântare şi sfaturi de la duhovnicii aleşi Cleopa Ilie şi Paisie Olaru. Ajuns la vârsta de 73 de ani, la începutul Postului Mare din 1996, şi-a anunţat fraţii de vieţuire despre sfârşitul său pământesc: "Să ştiţi că eu nu ajung până la Sfintele Paşti!" În Săptămâna Patimilor s-a spovedit, şi-a cerut iertare părinţilor din obşte şi a săvârşit Sf. Liturghie din Joia Mare. În Sâmbăta Mare, dimineaţă, a spus unui ucenic: "Mâine să-mi aprindeţi şi mie o candelă la mormânt!" După două ore, aflat în veştmântărie, ieromonahul Ambrozie de la Sihăstria trecea în lumea drepţilor.