Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor în lupta contra ideologiei ateiste (III)

După eliberare, părintele Agaton se întoarce în Oltenia. Pentru că are stigmatul de fost deţinut politic, este nevoit să plece în altă mănăstire. În septembrie 1952, merge la Sihăstria Neamţului, de unde la 15 noiembrie 1953 ajunge la Slatina, respectiv la Schitul Rarău. Primeşte schima monahală devenind ieroschimonahul Daniil de la Rarău. În 1954, restabileşte legăturile cu vechiul nucleu al Rugului Aprins de la Bucureşti, prin vizite făcute la profesorul Alexandru Mironescu, la arhitectul Constantin Joja şi părintelui Sofian Boghiu. Se întâlneşte cu Benedict Ghiuş, Dumitru Stăniloae, Vasile Voiculescu şi grupul studenţilor format din: Şerban Mironescu, Nicolae Rădulescu, Emanoil Mihăilescu şi George Văsâi. În aceeaşi perioadă, duhovnicul Cleopa Ilie şi ucenicul său, Arsenie Papacioc, aflaţi în cercetarea unor mănăstiri din Bucureşti şi împrejurimi, fac o vizită duhovnicească în casa lui Alexandru Mironescu. Se creează din nou o emulaţie duhovnicească întreţinută de intelectuali.

În iulie 1956, la Mănăstirea Slatina, vechiul participant al conferinţelor de la Antim, Andrei Scrima, primeşte tunderea în monahism, avându‑l ca naş pe Benedict Ghiuş. Părintele Andrei Scrima urma să plece în India la bursă de studii şi ca mesager al Patriarhului Justinian pentru a arăta Bisericilor din Occident situația din România. În august 1956, nucleul format din tinerii studenţi cercetează Schitul Rarău timp de 10 zile. Aceştia sunt introduşi în tainele credinţei ortodoxe, după un program iniţiat de ieroschimonahul Daniil, care consta în: evitarea pe cât posibil a primirii educaţiei politice în facultate, prin limitarea la activitatea strict ştiinţifică; o pregătire spirituală intensă prin practicarea constantă a rugăciunii inimii; participarea activă la slujbele religioase; primirea sfaturilor duhovniceşti; lectură teologică; meditaţii şi dialoguri pe teme de spiritualitate. Egumenul Daniil dorea ca aceştia să devină „oameni spirituali”, pentru ca după absolvirea studiilor superioare să facă faţă ofensivei ateiste.

La 27 septembrie 1956, Securitatea Regiunii Suceava deschidea un „dosar de acţiune informativă de grup”, pentru clarificarea suspiciunii „de activitate legionară sub mască religioasă” dusă de Daniil Sandu Tudor, care „urmăreşte mărirea Schitului Rarău prin atragerea elementelor tinere legionare eliberate din penitenciar cu care să poată duce luptă activă contra regimului, asemănătoare celei de la Vladimireşti”. Este filat de Securitate şi i se interceptează corespondenţa. De asemenea, Securitatea dirijează în jurul său şi infiltrează informatori în Schitul Rarău. În iunie 1957, surse ale Securităţii informează despre intenţia lui Sandu Tudor „de a crea un cerc filosofic reacţionar din legionari şi intelectuali pentru combaterea marxismului”. În schimb, Securitatea „nu reuşeşte să stabilească dacă aceasta este o formă de activitate legionară şi dacă legăturile lui Sandu Tudor de la Bucureşti sunt de natură legionară”. În iunie‑decembrie 1957, Securitatea interceptează corespondenţa dintre Sofian Boghiu, Alexandru Mironescu, Dumitru Stăniloae şi Andrei Scrima, aflat în străinătate. În acelaşi an, ziaristul francez Olivier Clement publicase un articol cu titlul „Biserica Ortodoxă Română sau miracolul Rugului Aprins”, în care descria încercările Patriarhului Justinian de a conduce Biserica în cadrul impus de regimul comunist şi despre rezistenţa spirituală din mănăstiri şi existenţa Rugului Aprins, toate relatate de Andrei Scrima într‑un interviu acordat la Paris.

La 25 februarie 1958, ieromonahul Adrian Făgeţeanu, unul dintre ucenicii apropiaţi ai ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, este arestat de Securitatea din Suceava, pe când se afla la Mănăstirea Căldăruşani. Prin anchetarea părintelui Adrian, organele de Securitate încercau să afle informaţii detaliate asupra activităţii întreprinse de Daniil Sandu Tudor la Rarău. În cazul refuzului, Adrian Făgeţeanu urma să fie trimis în justiţie pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Ceea ce s‑a şi întâmplat, însă la nivelul întregului „grup contrarevoluţionar al Rugului Aprins”, cum era denumit în documentele Securităţii.

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor era arestat din locuinţa profesorului Alexandru Mironescu. A fost acuzat de „activitate subversivă”, însă el refuzând în mod categoric să recunoască. Ulterior, anchetatorii l‑au acuzat de „activitate intensă contra clasei muncitoare”, pentru activitatea publicistică din perioada interbelică. Prin Sentinţa nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Daniil a fost condamnat la 25 ani de temniţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 15 ani pentru „activitate contra clasei muncitoare”. După condamnare a fost transferat la Jilava (noiembrie 1958), apoi la Aiud (martie 1959). La Aiud, Virgil Maxim l‑a reîntâlnit pe părintele Daniil, despre care spunea: „Părintele Agaton (Daniil) Teodorescu de la Rarău, pe care‑l mai întâlnisem la Jilava, după multe peripeţii, a ajuns la Aiud (unde compusese un Acatist al Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe care‑l ştiau mulţi băieţi) şi fusese izolat pe una din laturile scurte ale T‑ului, spre administraţie. Se cereau declaraţii din care să reiasă compromiterea Bisericii şi ierarhilor ei. Primind hârtia şi cerneala, în loc să facă plăcerea adversarului, părintele [Daniil, n.n.] a făcut un rechizitoriu detaliat concepţiei materialiste şi guvernării comuniste, deconspirând lucrarea satanică. […] Aproape o lună de zile a scris întruna şi a aşteptat din zi în zi să fie chemat la confruntare. Într‑o dimineaţă însă, s‑a zvonit în tot Aiudul că a fost găsit mort în celulă”. Pe 16 noiembrie 1962, părintele Daniil a trecut la Domnul. Potrivit documentelor Securităţii, cauza morţii a fost „hemoragie cerebrală”.