Părintele Axinte Iepure, în temniţa comunistă

S-a născut la 14 octombrie 1906 într-o familie de creştini din satul Sălicea, comuna Curila, judeţul Turda. După şcoala primară din localitate, tânărul Axinte a urmat Liceul "Gh. Bariţiu" din Cluj, iar între 1926 şi 1929, cursurile Academiei Teologice din Blaj. În 1929 a fost hirotonit pe seama Parohiei Cacova Ierii, jud. Cluj, doi ani mai târziu slujind la Ploscoş. În preajma alegerilor din 1946, părintele Iepure consimte să se angreneze în lupta politică, ca membru în delegaţia permanentă a Partidului Liberal din judeţul Turda, sperând astfel că noii politicieni veniţi cu ordin de la Moscova vor fi marginalizaţi. Totuşi, în urma alegerilor din 1946 şi a noii Constituţii din 1948, a urmat instalarea comunismului în România. Ulterior, în toamna anului 1948, la sugestia şi cu eforturile puterii comuniste s-a consumat procesul revenirii greco-catolicilor la Ortodoxie, un deziderat mai vechi al românilor ortodocşi transilvăneni. La 19 noiembrie 1948, părintele Axinte Iepure a semnat pentru revenirea la dreapta credinţă. El a slujit în continuare în parohia sa până în 1952, când liniştea i-a fost curmată de organele de represiune. Era suspectat de opoziţie la procesul de colectivizare şi pentru faptul că în 1946 se angrenase în lupta politică alături de liberali. În noaptea Adormirii Maicii Domnului a anului 1952 a fost ridicat din mijlocul familiei, casa i-a fost răsturnată în urma percheziţiei fără nici un rezultat şi trimis în ancheta Securităţii din Cluj. Conform deciziei comisiei Ministerului Afacerilor Interne, iniţial, părintele Iepure a primit o pedeapsă de 60 de luni de muncă silnică. A fost trimis la muncă forţată în lagărul de la Oneşti, apoi în cel de la Borzeşti. Pentru că închisorile şi lagărele de muncă gemeau de numărul mare de deţinuţi, la 26 februarie 1954, părintele Iepure a fost eliberat din colonia de la Oneşti. Părintele a revenit în parohia sa de suflet de la Ploscoş, de unde la 1 mai 1969 s-a retras la pensie.