Preotul Vasile Bârluţiu sub persecuţia comunistă

S-a născut la 30 martie 1893, în familia unor credincioşi ortodocşi din satul Geogel, comuna Ponor, judeţul Alba. A urmat Academia Teologică şi Facultatea de Drept, după care şi-a întemeiat o familie. În 1924 a fost numit preot paroh în vechea comunitate ortodoxă din Teiuş, jud. Alba, slujind în capela amenajată într-o casă particulară. Totodată, a fost profesor de religie la Liceul de băieţi şi Şcoala comercială de fete din Aiud. În 1925-1926, cu sprijinul celor 96 de familii ortodoxe şi din alte donaţii, Vasile Bârluţiu a reuşit să ridice o semeaţă biserică din zid, în formă de cruce, cu trei turle, cu hramul "Sf. Nicolae" în cartierul Coşlariu Nou din Teiuş. Tot în perioada interbelică, Vasile Bârluţiu, timp de patru ani a practicat avocatura şi a ocupat postul de prim pretor al plasei Teiuş. După instalarea regimului comunist în România a fost urmărit îndeaproape, mai ales că era una dintre personalităţile Teiuşului şi Aiudului. Pentru atitudinile sale vădit anticomuniste şi activitatea interbelică în slujba ţării şi a Bisericii, Vasile Bârluţiu a fost trimis de către organele represive în justiţie. La 1 martie 1950, prin Sentinţa nr. 632, Tribunalul Militar Cluj l-a condamnat pe părintele Vasile Bârluţiu la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de "instigare la uneltire contra ordinii sociale". După amnistia din 1964, părintele Vasile Bârluţiu a slujit la Parohia Urca, jud. Alba, permanent fiind urmărit de către Securitate. La 13 mai 1968 a trecut la cele veşnice.