Conectare digitală și comuniune spirituală

Conectarea excesivă la mediile digitale poate influența identitatea noastră și modul de relaționare cu ceilalți, afectând treptat capacitatea de introspecție, rugăciune și comuniune cu Dumnezeu. Hiperstimularea și depen­dența de validare externă transformă sufletul într-un teren instabil, în care tăcerea și sensul spiritual sunt înlocuite cu zgomotul și vidul simbolic. În acest context e nevoie de multă atenție la modul în care folosim tehnologia, astfel încât ea să rămână un mijloc și să nu devină un stăpân. Discernământul, echilibrul și voința de a păstra vie relația cu Biserica sunt condiții importante pentru a nu pierde ceea ce este esențial: legătura noastră profundă cu Dumnezeu și cu propria noastră autenticitate.

Tehnologia digitală a devenit un instrument extrem de util pentru omul contemporan, conectarea la media digitală fiind aproape indispensabilă fie că locuim în marile orașe, fie într-un sat dintr-o zonă retrasă. Chiar în acest context, nevoia omului de comuniune și conectare cu alte persoane și, mai ales, cu Dumnezeu rămâne una acută, căci ea oferă plenitudine existenței noastre.

Atât conectarea sau comuniunea cu Dumnezeu, cât și conectarea la media cer timp, atenție și sens, numai că e nevoie de discernământ pentru ca acestea să fie împărțite în așa fel încât omul să le gestioneze în mod echilibrat spre beneficiul său și nu împotriva sa. Știm cu toții că media digitală presupune hiperconectivitate, fragmentarea atenției, stimulare continuă și supraîncărcare cognitivă, ceea ce exclude liniș­tea, introspecția și posibilitatea de contemplare a lui Dumnezeu prin rugăciune și tăcere. Din punct de vedere psihologic, consumul constant și exagerat de media conduce la obiceiuri adictive, care afectează capacitatea de introspecție și reflecție spirituală.

Sentimentul fals al unei totale libertăți

Jean-Claude Larchet în lucrarea „Captivi în internet” scrie despre „rivalitatea dintre conectarea la media și conectarea la Dumnezeu”, arătând cum „conectarea la media îl distrage pe om de la conectarea cu Dumnezeu, care se săvârșește prin participarea la slujbe, pe de o parte, și prin rugăciunea personală, pe de altă parte. Noile media sunt deosebit de cronofage. Avem de-a face cu un soi de concurență între acestea două, în care conectarea la noile media câștigă cu ușurință, deoarece legătura cu Dumnezeu, oricât de mare ne-ar fi dragostea pentru El, cere în mod inevitabil eforturi de desprindere de cele din jur, de propriile noastre gânduri - raționamente, închipuiri, amintiri, dorințe și altele de acest fel -, cerând o stare de vigilență și de luare-aminte, în timp ce navigarea pe internet se face cu atâta ușurință și ne plonjează într-o lume plăcută, care răspunde permanent dorințelor și pasiunilor noastre. Ea ne oferă pe deasupra sentimentul unei totale libertăți, în vreme ce legătura cu Dumnezeu, cel puțin în cadrul unei practici religioase trăite cu deplină seriozitate, implică regularitate și permanentă disciplină”.

Prinși în fluxul neîntrerupt de informații, de multe ori devenim prizonieri țintuiți pe scaun ore în șir în fața unui telefon sau laptop, captați pe neobservate de notificări, stimuli vizuali și auditivi, care ne reduc capacitatea de concentrare și coerența gândirii și a acțiunilor noastre. Această conectare virtuală oferă internautului falsa impresie a unei „prezențe continue” și o conectivitate permanentă, înăbușind nevoia sufletului de a sta în liniște, de a vorbi cu Dumnezeu și, mai ales, de a-L asculta atunci când îi vorbește. Fără să ne dăm seama, identitatea noastră este modelată de fluxul informațional, căci într-un anume mod vom acționa după ce activăm pe internet timp de câteva ore și în alt fel ne vom comporta după ce asistăm la un concert de muzică clasică sau după ce lecturăm o carte valoroasă. Specialiștii au demonstrat că hiperactivitatea reduce eficiența funcțiilor executive cum ar fi: planificarea, inhibarea impulsurilor, organizarea informației și gândirea abstractă. În schimb, persoanele cu o viață duhovnicească riguroasă își fundamentează identitatea pe relația cu Dumnezeu prin participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, punând în practică în mod constant principiile și valorile creștine, toate acestea reflectându-se la nivelul lor perceptiv, afectiv și cognitiv.

„Dacă avem în vedere patimile fundamentale, cuprinse în lista stabilită de tradiția creștină răsăriteană drept călăuză a omului pe calea sporirii duhovnicești (lăcomia, iubirea de arginți, desfrânarea, mânia, teama, tristețea, akedia, mândria), putem constata că nu există nici una căreia noile media să nu-i poată răspunde, să n-o poată alimenta sau să nu contribuie la sporirea ei. Televiziunea oferă o abundență de programe cu conținut violent, sexual sau gurmand. Multiplicând reportajele pe tema consumului, televiziunea nu face decât să-i țină pe telespectatori alipiți de universul material. Delectându-i pe telespectatori cu reportaje despre viața celor înstăriți, care trăiesc în lux, ea dezvoltă în ei aviditatea de a avea cât mai mult. Prin serialele și filmele ce conțin scene violente, aceasta dezvoltă agresivitatea telespectatorilor. Prin filmele de tip horror și diverse reportaje în mod in­tenționat dramatice și alarmiste, aceasta este un factor important în sporirea fricii, a neliniștii și a angoasei. În ceea ce privește internetul, acesta cuprinde toate posibilitățile televiziunii și pe deasupra oferă toate conținuturile posibile și imaginabile, sub formă de texte, sunete, foto­grafii și secvențe video. Acesta permite cu ușurință utilizatorilor să dea curs oricărei tentații, oferă un obiect oricărei dorințe, extinderea oricărei imaginații, o dezvoltare oricărei fantasme și hrană pentru orice patimă”, explică Jean-Claude Larchet.

Comportament narcisic

Consumatorul de media digitală este expus constant la versiunile idealizate ale vieții altor persoane, mai ales ale unor vedete, ceea ce îl va determina să se simtă mai puțin valoros și nevalidat în spațiul public, iar de la acest stadiu până la anxietate și depresie este doar un pas. În plasa mecanismului de comparație socială disfuncțională cad multe persoane care petrec multe ore pe internet, fără să își dea seama că imaginile idealizate afișate pe rețelele de socializare sunt, adesea, departe de a fi reale și ascund suferințe și traume nerostite. De aceea rețelele sociale favorizează un comportament narcisic vulnerabil și expansiv, prin care oamenii sunt încurajați să-și construiască și să-și întrețină un „eu ideal”, pe care să-l expună evaluării publice. Astfel, valoarea personală va fi cuantificată prin numărul de aprecieri (like-uri, reacții, partajări), pentru care omul este dispus să facă acțiuni și gesturi pe care în mod normal nu le-ar face, pentru a-și estetiza „identitatea” virtuală și pentru a fi demn de atenția și admirația celor care-l urmăresc. Din punct de vedere psihologic, această formă de narcisism este întreținută prin proiecție și disociere, prin care utilizatorul încearcă să susțină imaginea idealizată a eului digital și suprimă nevoile sinelui real, îndepărtându-se de esența sa divină.

„Psihologii au constatat chiar că lucrul acesta este o sursă de depresie, ceea ce se leagă întru totul de spusele sfinților asceți, potrivit cărora vanitatea și orgoliul sunt surse de tristețe și akedie. Noile media s-au cuibărit în cultura occidentală modernă, transformând-o în «cultura narcisismului», dar totodată ele au contribuit puternic la dezvoltarea acestei culturi într-un mod opus celei creștine, care este o cultură a umbririi de sine (prin modestie și smerenie) și a prețuirii celuilalt (prin caritate și iubirea aproapelui)”, completează Jean-Claude Larchet.