Învățarea experiențială: de la teorie la practică în spațiul urban

În ultimele decenii, educația a devenit tot mai aplicată și mai ancorată în realitatea vieții cotidiene, în acest context, teoria învățării experiențiale propusă de David Kolb oferă un cadru pedagogic inovator și eficient. Pornind de la ideea că adevărata cunoaștere se dobândește prin transformarea experienței în înțelegere personală, acest model propune un ciclu de învățare bazat pe implicare directă, reflecție, abstractizare și aplicare practică. Psihologul și profesorul dr. Alina-Elena Grecu ne invită într-un demers didactic interdisciplinar, desfășurat în inima Bucureștiului, care îmbină istoria, arhitectura, arta și pedagogia experiențială.

Prin explorarea unor repere emblematice, precum Biserica Kretzulescu și Ateneul Român, copiii sunt încurajați să observe, să analizeze, să creeze și să învețe cu sens, activându-și gândirea critică și sensibilitatea culturală. Profesorul și psihologul Alina-Elena Grecu spune că David Kolb este considerat un autor de referință în teoria învățării expe­riențiale (1980), iar acesta din urmă susţine că învățarea este un proces în care cunoașterea apare când experiența este transformată în experiență proprie.

Inspirat de studiile lui John Dewey și ale lui Jean Piaget, pedagogul D. Kolb propune un model de învățare experiențială structurat în patru etape: experiența concretă, reflecția, conceptualizarea și experimentarea activă. Cu alte cuvinte, elevul trebuie să inițieze o activitate, să observe ce s-a întâmplat, să înțeleagă cum și de ce a avut loc experiența aceasta și să experimenteze din nou.

Suport pentru învățare interdisciplinară, Biserica Kretzulescu

Pornind de la aceste considerații teoretice, psihologul Alina-Elena Grecu ne-a propus o experiență de învățare desfășurată în aer liber, în Piața Revoluției din București, având ca punct de plecare o clădire cu valoare istorică și simbolică, Biserica Kretzulescu. „Această biserică a fost construită în secolul al XVIII-lea, la marginea de nord a orașului, pe un teren oferit de domnitorul Constantin Brâncoveanu fiicei sale Safta și soțului acesteia, Iordache Kretzulescu. Biserica Kretzulescu este considerată unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din București, fiind reprezentativă pentru stilul brâncovenesc. Dintre toate picturile originale, s-a păstrat integral doar cea din pridvor, în timp ce pictura din interior datează din secolul al XIX-lea și a fost realizată de Gheorghe Tattarescu, fiind completată de câteva fragmente recuperate prin restaurare din fresca originală. Vă aflați, așadar, în fața Bisericii Kretzulescu, însoțiți de copiii dumneavoastră. Intrați în interiorul lăcașului și începeți o explorare atentă a spațiului. Încer­cați să identificați principalele părți ale bisericii: altarul, naosul și pronaosul. Căutați iconostasul și analizați ce anume separă în structura bisericii. Îndemnați copiii să observe organizarea spațială și să realizeze, cât mai precis, un plan simplificat al bisericii, urmărind conturul zidurilor exterioare. Întoarceți-vă apoi în pridvor și căutați o scenă pictată cunoscută sub numele de Hora Domnițelor. Provocați copiii să afle cine sunt personajele reprezentate și care este povestea celor patru fiice ale lui Constantin Brâncoveanu, cărora această frescă le aduce un omagiu discret și plin de semnificație”, ne-a provocat să învățăm experiențial Alina-Elena Grecu. Având în vedere, desigur, cele patru stiluri de învățare propuse de Kolb, în funcție de preferințe pentru anumite etape ale învățării experiențiale: convergent (conceptualizare și experimentare) cu accent pe orientarea spre soluții și aplicabilitate; divergent (experiență și reflecție) cu orientare spre idei multiple și creativitate; asimilator (conceptualizare și reflecție) cu insistare pe abstractizare și teoretizare; și acomodator (experiență și acțiune) ce presupune învățarea prin acțiune și impulsivitate.

Principiile pedagogice folosite de învățarea experiențială de care vom ţine cont sunt: centrarea pe cursant, implicarea activă a acestuia, contextualizare, reflecție critică și relevanță personală, ceea ce înseamnă legătură cu interesele, valorile și obiectivele personale care facilitează internalizarea informațiilor.

Aşadar, „pentru etapa următoare a activității, așezați-vă pe trotuarul din spațiul lateral bisericii, în apropierea Muzeului Național de Artă al României. Priviți cu atenție fațada bisericii și analizați liniile sale arhitecturale esențiale. Îndemnați copiii să realizeze o schiță simplă, surprinzând doar formele mari, ușor de recunoscut, fără elemente decorative fine. Scopul nu este desenul artistic în sine, ci exersarea privirii structurale și a capacității de a înțelege o construcție în ansamblul ei. De asemenea, puteți să răspundeți la următoarele întrebări: De ce credeți că turla adăugată în timpul restaurării din secolul al XIX-lea nu se armoniza cu biserica veche din cărămidă? Ce elemente arhitecturale, materiale sau stilistice ar fi generat acest contrast? Vă invit să purtați o discuție despre modul în care orașele s-au dezvoltat în raport cu bisericile, de-a lungul timpului, atât în Europa de Est, cât și în Europa Occidentală. Observați ce rol au avut bisericile în structura urbană, în viața comunităților și în identitatea culturală a fiecărui spațiu. Pentru a vă susține punctele de vedere, căutați surse online, articole, imagini sau fragmente din studii istorice și arhitectură, care să aducă informații relevante și să îmbogățească discuția voastră. Această experiență poate deveni o lecție interdisciplinară, în care se împletesc istoria, arhitectura, arta, religia și desenul tehnic, toate într-un mod natural și firesc, prin învățare directă, activă, cu sens”, afirmă psihologul.

Parcurgând pașii ciclului experiențial, de la contactul nemijlocit cu patrimoniul construit, la observație, interpretare și exprimare creativă, elevii devin participanți activi în procesul de învățare, dezvoltându-și competențe culturale, artistice și de gândire critică. Totodată, demersul didactic este adaptat după metodologia propusă în ghidul Lecțiile patrimoniului, disponibil pe platforma „Susține cultura în educație”, care promovează patrimoniul drept suport viu pentru învățare.

Lecții vizuale la Ateneul Român

 O altă clădire emblematică pe care adulții o pot include în experiența de învățare a copiilor este Ateneul Român. Alina-Elena Grecu spune că „vizita aici oferă un excelent prilej pentru a introduce copiii în universul arhitecturii Greciei antice” şi explică cum se produce concret experienţa de învăţare.

„Puteți începe printr-o discuție despre principalele tipuri de clădiri și monumente din Grecia antică, evidențiind funcțiile și simbolismul acestora. Ulterior, îndemnați copiii să identifice pe fațada Ateneului elemente arhitecturale inspirate din stilul grecesc clasic: coloanele, porticul, frontonul triunghiular, friza decorativă. Se poate face o recapitulare a componentelor unei coloane (baza, fusul și capitelul), precum și a particularităților stilistice ale celor trei ordine arhitecturale: doric, ionic și corintic. Copiii pot avea ocazia să atingă coloanele, să observe canelurile verticale și să sesizeze diferențele subtile de grosime care creează un efect vizual armonios. Aceste coloane sunt ușor bombate (galbate), o tehnică cunoscută încă din Antichitate pentru a contracara iluziile optice. În interior, se observă împreună elementele decorative și arhitectonice remarcabile: cele patru scări din marmură roz care pornesc simetric din holul central, frescele monumentale realizate de pictorul Costin Petrescu, care înconjoară sala mare de concerte și înfățișează episoade importante din istoria României. Se pot analiza și alte detalii valoroase: mozaicurile cu figuri de domnitori, cupola barocă, medalioanele cu portretele unor personalități artistice și politice, precum și motivul lirei, prezent în diferite locuri, simbol al artei și muzicii”.

Activitățile propuse de Alina-Elena Grecu se înscriu în paradigma învățării experiențiale formulată de David Kolb, oferindu-le copiilor ocazia de a învăța prin explorare directă, reflec­ție personală, conceptualizare și aplicare practică.