Schizofrenia – uriașul din umbră

În această perioadă, în cadrul campaniei „Ascultă și vorbește”, inițiată cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, s-a vorbit despre diverse boli mintale, cu precădere despre schizofrenie. Schizofrenia debutează în jurul vârstei de 15-35 de ani, este prezentă la aproximativ 1% din populație și este o boală cronică.

Primele semne ale schizofreniei pot apărea brusc sau pot exista indicii apărute de-a lungul unei perioade de timp: tulburări ale somnului, retragere socială, izolare, implicare emoțională scăzută și neglijarea igienei personale sunt doar câteva dintre semnalele care pot indica debutul bolii. Există și subtipuri de schizofrenie, ele definesc boala la un moment dat, dar pot varia pe parcursul bolii.

Simptomele schizofreniei se referă la modul în care boala se manifestă: halucinații (simți, vezi, auzi, miroși ceva ce nu este acolo), idei delirante (convingeri neadevărate, care nu au un suport în realitate), dezorganizarea limbajului și a gândirii (trecerea bruscă de la o idee la alta, lipsa coerenței, răspunsuri fără legătură cu întrebarea), comportament dezorganizat (acțiuni lipsite de coerență și scop), retragere socială față de familie și apropiați, lipsa emoțiilor bazale ca tristețe, fericire sau surpriză, persoana este convinsă că cineva o spionează, vrea să îi facă rău, îi controlează gândurile sau este convinsă că are puteri supranaturale și are o misiune specială pe pământ, poate simptomul cel mai evident este că persoana în cauză nu poate face diferența între realitate și imaginație.

Schizofrenia nu este depistată cu ajutorul unei analize de laborator, ci medicul psihiatru pune diagnosticul, observând anumite simptome clinice. Pașii necesari pentru diagnosticare sunt: interviu cu medicul, interviu cu familia și apropiații, teste de diagnosticare (scale medicale specifice), investigarea duratei și intensității simptomelor și răspunsul la tratament.

Remisiunea bolii se face prin tratament farmacologic, iar după ce simptomele sunt ameliorate sau stabilizate, se poate interveni cu psihoterapie. Riscul major este întreruperea tratamentului odată ce simptomele sunt stabilizate, fapt care crește probabilitatea apariției unui nou episod psihotic. O bună relație și comunicare cu medicul psihiatru este vitală pentru a ține sub control boala.

Totodată, suportul familiei în astfel de situații este crucial. Individul pierde contactul cu realitatea și trebuie adus de familie sau rude la medic, apoi susținut pe toată perioada medicației, existând riscul întreruperii ei și, nu în ultimul rând, pacientul trebuie ținut departe de alcool și droguri, situații stresante sau izolare.

Conform The Economist Intelligence Unit, România ocupă locul 29 din 30 de țări în privința integrării persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Stigma socială e un flagel care distruge lent ținta atacului, datoria noastră e să susținem necondiționat persoana în cauză, fără a uita că dacă ne simțim copleșiți de schimbările care vin odată cu boala în familia noastră, putem apela la ajutorul unui psiholog fără întârziere.