Copii cu nevoi deosebite, copii părăsiţi, tineri cu tulburări de comportament, tineri fără minimum de educaţie, copii lipsiţi de afecţiunea familiei sunt întâlniţi la centrul de la Brădet, unde găsesc o mână întinsă pentru a deveni cu adevărat "oameni". Un personal profesionist, dedicat muncii şi de multe ori motivat mai mult de rezultate decât de remuneraţie, se jertfeşte zilnic într-un loc retras, liniştit, ferit de zbuciumul urban, pentru a-i educa pe aceşti copii, aşa cum noi toţi am fost crescuţi în familiile noastre.
La Centrul de Reabilitare Şcolară de la Brădet sunt îngrijiţi peste 80 de tineri, cu vârste cuprinse între 6 şi 26 de ani, cu deficienţe intelectuale şi cu tulburări de comportament. Fiind subordonată Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, instituţia primeşte în grijă copii defavorizaţi din judeţul Braşov, pe care, prin diverse metode pedagogice, încearcă să-i pregătească pentru o viitoare integrare în societate.
Educaţia formală este realizată în şcoala specială de la Brădet, instituţie ce ţine de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar activităţile educative non-formale şi informale sunt coordonate de un personal specializat al centrului pentru copii de la Brădet. "Avem aproximativ 60 de angajaţi, cu ajutorul cărora implicăm copiii în diverse activităţi. Punem accentul pe deprinderile de viaţă independentă, în special la cei cu vârste fragede. Este recomandat ca această educaţie să se facă de mici, iar din ziua în care copiii vin la noi, începem să le ordonăm viaţa", ne-a spus directorul centrului de la Brădet, Adrian Diac.
Copiii şi tinerii de la Brădet învaţă cum să administreze o gospodărie, cum să folosească diferite scule şi utilaje, cum să-şi organizeze timpul în mod practic, astfel încât, la sfârşitul şederii lor în centru, să aibă o viaţă normală în comunităţile unde se vor întoarce. Pentru toate acestea sunt puse la dispoziţie mai multe cămine pentru a-i găzdui pe tineri, amenajate la standarde europene, iar complexul mai cuprinde clubul multifuncţional, sala de mese, o sală şi un teren de sport, precum şi o grădină de zarzavat. Iniţial, destinaţia centrului de la Brădet a fost cea de sanatoriu pentru bolnavii cu TBC. În anii â70, acest sanatoriu s-a transformat într-un centru de recuperare pentru ofiţerii din Armata română, iar din anii â90 a devenit centru de îngrijire a copiilor cu nevoi speciale.
"Mentoratul spiritual"
O componentă esenţială în procesul de formare a copiilor de la Brădet este spiritualitatea. Rugăciunea, sentimentul religios şi mai ales legătura cu preotul sunt elemente de maximă importanţă în procesul de educare şi formare a tinerilor defavorizaţi.
De ani buni, există la Brădet o capelă închinată Sfântului Stelian Paflagonul. Aici, copiii participă la slujbele religioase oficiate de preoţii care se îngrijesc să vină aici şi să se roage împreună cu aceste suflete. Capela a fost binecuvântată în septembrie 2008 de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, şi este dotată cu toate cele necesare cultului. Periodic se oficiază Sfânta Liturghie pentru copiii şi personalul angajat, capela fiind în grija Protopopiatului Săcele şi a preoţilor misionari de aici.
"În 2006 s-a semnat un protocol de colaborare între Direcţia de Asistenţă Socială a Copilului şi Protopopiatul Săcele, prin care asistenţa religioasă de la mai multe centre similare celui de la Brădet ne-a fost încredinţată", ne-a explicat secretarul Protopopiatului Săcele, părintele Raul Şerban, un apropiat al centrului de la Brădet şi preot slujitor pentru o vreme la capela de aici.
Lunar, un sponsor oferă o excursie copiilor, printre obiectivele turistice fiind şi marile mănăstiri din vestul ţării. Aceste excursii au un impact deosebit asupra copiilor şi tinerilor de la Brădet. În fiecare vară, de o bună perioadă, copiii sunt duşi timp de două săptămâni la taberele de la Mănăstirea "Brâncoveanu" de la Sâmbăta de Sus. Aici, au ajutat monahii la treburile gospodăreşti, iar câţiva dintre ei au rămas la mănăstirea braşoveană.
"Am marjat tot timpul pe mentoriatul spiritual, care s-a dovedit foarte util. Este şi un contact social foarte util, pentru că aceşti copii suferă la acest nivel. Aici sunt securizaţi şi nu fac diferenţa între bine şi rău. Iată de ce prezenţa preotului este de bun augur", ne-a mai spus directorul Adrian Diac.
Legăturile de suflet
Experienţele trăite de tineri în centrul de la Brădet îi pregătesc pentru momentul când aceştia vor părăsi instituţia şi îşi vor căuta un loc în societate. După cum ne-a spus o parte din personalul întâlnit la Brădet, viaţa tinerilor din centrul de aici are nuanţe accentuate de dramatism. Clipele petrecute între pereţii instituţiei au de multe ori un efect mai puţin benefic din punct de vedere psihologic. "Sosirea vacanţelor de vară este întotdeauna tristă pentru cei care n-au familie şi n-au unde merge să se bucure de aceste momente libere. De multe ori sunt sătui şi de personal şi de programul impus. Mai mult decât atât, dramatismul este sporit şi de plecarea voluntarilor, pentru perioada vacanţelor. Ei se ataşează de aceşti oameni şi plecarea lor îi face să sufere", continuă directorul Diac.
Iată de ce ataşamentul personalului pentru copii este deosebit. Mulţi dintre angajaţii care au plecat de la centrul de la Brădet s-au întors aici, pentru a lucra în continuare cu aceşti copii. Cel mai bun exemplu este un designer, care s-a întors să lucreze la Brădet, după ce a refuzat un contract avantajos cu o casă de modă. "Ne purtăm cu toţii crucea, cu salarii mici, cu multe greutăţi materiale", ne-a mai mărturisit Adrian Diac. În acelaşi timp, ataşamentul faţă de copii creează legături sufleteşti indestructibile. "Cu toţii avem slăbiciuni faţă de anumiţi copii. Le mai oferim din banii noştri o hăinuţă, o jucărie sau îi mai aducem acasă. Sunt nişte legături pe care nu le putem explica, dar le trăim", spune directorul de la Brădet.
Spectacole de dans
De multe ori, tinerii cu nevoi speciale au reuşit să demonstreze că sunt capabili să ofere lumii momente deosebite. Deşi sunt de multe ori marginalizaţi din cauza vreunui handicap fizic sau intelectual, ei dau dovadă de multă voinţă şi de o dorinţă imensă de a sta între noi, ca nişte oameni normali. Mai mult decât atât, uneori uimesc prin capacitatea lor de a-şi depăşi condiţia. Un astfel de exemplu a fost dat şi de o mână de copii de la Brădet. Pasiunea pentru dans arătată de câţiva tineri de la centrul de aici s-a concretizat în ultimii ani prin înfiinţarea unei trupe de break-dance. Autodidacţi şi foarte pasionaţi de acest tip de spectacol, tinerii au uimit personalul şi spectatorii prin talent, dar mai ales prin voinţa remarcabilă. Spectacolele de break-dance organizate periodic la Casa Armatei din Braşov au atras sute de oameni. "Ne-au emoţionat prin pasiunea de care au dat dovadă. Este interesant că doi dintre aceşti băieţi au semipareză. Ne-au oferit tuturor un exemplu de viaţă", ne-a mărturisit Adrian Diac.
