Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova şi-a sărbătorit hramul de Izvorul Tămăduirii. Cu acest prilej, cei peste 5.000 de credincioşi prezenţi au primit binecuvântarea PF Părinte Patriarh Daniel, care a oficiat slujba de sfinţire a apei. Cei prezenţi s-au închinat la moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, aduse de la Catedrala patriarhală, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, odor de mare preţ al acestei mănăstiri, şi au luat la final apa sfinţită despre care se spune că, dacă e primită cu credinţă puternică, este tămăduitoare de boli.
Vinerea din Săptămâna Luminată este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, este ziua în care credincioşii continuă bucuria prilejuită de marele praznic al Învierii şi în care se grăbesc spre bisericile şi mănăstirile despre care se spune că Maica Domnului le-a dăruit izvoare cu apă vindecătoare, pentru a participa, după Sfânta Liturghie, la slujba sfinţirii apei.
Zi specială a Maicii Domnului
Un astfel de loc binecuvântat este şi Mănăstirea Ghighiu, situată la mai puţin de 5 kilometri de municipiul Ploieşti, cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, unul dintre cele mai cunoscute lăcaşuri de cult din Arhiepiscopia Bucureştilor.
În această minunată zi, porţile Mănăstirii Ghighiu au devenit prea strâmte pentru cei peste cinci mii de credincioşi prezenţi care, răsfiraţi peste tot în jurul sfântului lăcaş, pe o rază de mai mulţi kilometri, au dăruit acestui îndrăgit loc o îmbrăţişare tainică. Ritmul firesc, liniştit, al mănăstirii a căpătat anul acesta, în prima vineri de după Sfintele Paşti, vioiciunea şi suflul specific sărbătorii. Fiecare suflet, fiecare floare, fiecare copac, albastrul lin al cerului zdruncinat doar de dangătul clopotelor aduc în această zi o smerită închinăciune Maicii Domnului.
Atmosfera de înaltă trăire spirituală alcătuia parcă o altă lume, o lume nepământeană. Unii şi-au petrecut noaptea în biserică, alţii sub cerul liber, dar acum stăteau cu toţii cuviincioşi, ascultând frumosul ritm al cântărilor sărbătorii, în şir indian, aşteptând să sărute moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, aduse de la Catedrala patriarhală, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care datează din secolul al XVI-lea şi care a fost adusă pe meleaguri prahovene din Siria, în 1958, iar apoi, la sfârşitul slujbei, să primească apă sfinţită pentru a o duce la casele lor. „Vin aici, la Ghighiu, în fiecare duminică şi sărbătoare şi mai ales în această zi specială a Maicii Domnului care ne îmbrăţişează pe toţi, fiecare cu păcatele şi neputinţele noastre. Dacă sunt sănătoasă, nu lipsesc în nici un an de la hram şi vă mărturisesc că lume aşa multă ca anul acesta nu a fost niciodată. Vin aici pentru că ştiu că Măicuţa Domnului face multe minuni şi ajută pe mulţi. Mă rog şi eu pentru sănătatea şi pacea familiei mele şi de aceea mă bucur şi mai tare că astăzi putem săruta şi moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, iar la Sfânta Liturghie sunt aşa de mulţi preoţi şi mai ales Părintele Patriarh Daniel“.
Sărbătoare a Maicii Domnului, dar şi a Bisericii întregi
La finalul Sfintei Liturghii săvârşită de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a ţinut un cuvânt de învăţătură pentru cei prezenţi, în care a arătat că în această zi, noi, ortodocşii, cinstim în mod deosebit pe Maica Domnului ca făcătoare de minuni, ca vindecătoare de boli, ca izbăvitoare de necazuri şi de suferinţe şi a evidenţiat faptul că „sărbătoarea de astăzi ne arată că de fapt Hristos Cel Înviat este Izvorul tămăduirilor, iar această putere tămăduitoare o dăruieşte Bisericii Sale şi în primul rând Maicii Domnului, care este icoana Bisericii, Cea care Îl poartă pe Dumnezeu în ea şi Îl arată lumii şi ucenicilor Săi care cred în El şi care sunt păstorii Bisericii. Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a Maicii Domnului, dar şi a Bisericii întregi, pentru că în Biserică se află, prin Sfintele Taine, puterea vindecătoare a lui Hristos, putere care izvorăşte din trupul Său cel Înviat din morţi“.
Noi hramuri
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat credincioşilor care au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie aşteptând slujba sfinţirii apei, că sărbătoarea din Vinerea Săptămânii Luminate este o sărbătoare a speranţei de vindecare, a nădejdii de izbăvire din boli din necazuri, din suferinţă. Dumnezeu are grijă în multe feluri de noi, dar noi trebuie să avem ochii şi înţelepciunea credinţei şi să unim darurile lui Dumnezeu din natură, din Scriptură şi din Sfintele Taine. „Este nevoie de harul înţelepciunii noastre, de harul modului de viaţă binecuvântat. Este nevoie să trăim în prezenţa lui Dumnezeu, să mulţumim lui Dumnezeu pentru daruri şi în general să nu fim lacomi. Când avem o bucată de pâine să o împărţim cu alţii care sunt mai săraci decât noi. Bunătatea sufletească este semnul că suntem sănătoşi din punct de vedere sufletesc. Acumularea de răutate, de invidie, de ură, de supărate poate îmbolnăvi şi trupul. Sărbătoarea aceasta, a Izvorului Tămăduirii, ne cheamă să prevenim boala printr-o viaţă binecuvântată, iar dacă se întâmplă să ne îmbolnăvim, să nu ne pierdem speranţa, să nu ne pierdem nădejdea în Dumnezeu şi să folosim adesea suferinţa spre a ne apropia mai mult de Dumnezeu, a ne ruga mai mult, a participa la Sfântul Maslu şi a ne spovedi şi împărtăşi mai des, pentru că şi Sfânta Euharistie este izvor de sănătate“, a mai spus PF Daniel.
Părintele Patriarh a anunţat că biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, va mai avea şi hramul „Adormirea Maicii Domnului“, iar cea din cimitir, care îşi sărbătoreşte hramul în Sâmbăta lui Lazăr, va avea şi hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“ (26 septembrie). În aceeaşi zi, maica stareţă Eupraxia Neacşu a primit rangul de stavroforă.
„Cei care iau apă cu credinţă se vindecă“
La final, Părintele Patriah a dat binecuvântarea pentru slujba sfinţirii apei, după care Preafericirea Sa, soborul slujitor, cântăreţii şi monahiile prezente au mers în procesiune, cântând irmoasele din Canonul Învierii, la agheazmatarul din stânga bisericii, unde Întâistătorul Bisericii noastre a săvârşit sfinţirea apei după tradiţia ortodoxă, iar credincioşii au primit fiecare sticle cu Agheazmă.
„Oamenii vin aici pentru icoana făcătoare de minuni, dar şi pentru izvorul tămăduitor care se află în mănăstire. Acest izvor a fost descoperit de un călugăr pe nume Agapie, în anul 1817, care împreună cu patru fraţi au venit de la Mănăstirea Cernica şi au poposit pe aceste meleaguri, căutând loc să ridice o mănăstire. Au găsit aici o livadă cu meri, s-au odihnit şi au fost treziţi de acest izvor ce a ieşit singur din pământ. Cei care iau apă cu credinţă se vindecă de diferite boli. De aceea, oamenii aleargă şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dar şi la izvorul tămăduitor“, ne-a declarat stareţa mănăstirii, stavrofora Epraxia Neacşu.
