Analize medicale: AST, un marker al afecţiunilor ficatului

Aminotransferaza aspartat (AST) sau transaminaza aspartat se mai numeşte transaminază glutamică oxaloacetică. Despre aceasta se discută împreună cu o altă transaminază, ALT, căci, împreună, evaluează funcţia parenchimului hepatic. Măsurarea transaminzelor stabileşte în ce măsură este afectat ficatul. În mod normal, aceste enzime se găsesc în celulele ficatului, dar când sunt distruse, ajung în sânge. Valorile crescute ale transaminazelor nu înseamnă automat o afectare hepatică. Evaluarea trebuie făcută de un doctor, în contextul tuturor analizelor şi manifestărilor bolii. Nivelul transaminazelor nu este legat direct de prognosticul bolii. De exemplu, în hepatita A, transaminazele pot fi foarte crescute, dar această boală are, de obicei, o evoluţie bună. Pacienţii cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor, dar boala duce deseori la hepatită cronică şi la ciroză hepatică. Cele mai mari creşteri ale transaminazelor se găsesc în hepatita A sau B, în caz de supradoză de paracetamol sau de şoc hipovolemic. Creşterile moderate ale transaminzelor se întâlnesc cel mai des. Sunt, deseori, descoperite întâmplător, în cursul unor analize de rutină, la persoane sănătoase. Cauze mai puţin comune de creştere a enzimelor hepatice sunt hepatita B, hemocromatoza, boala Wilson, boala celiacă, boala Crohn, colita ulceroasă şi hepatita autoimună. Hepatita B se poate croniciza cu valori ridicate ale transaminazelor. Hemocromatoza este o boală moştenită genetic, în care există o absorbţie exagerată a fierului din alimentaţie, cu depozite de fier în ficat, care duc la inflamarea acestuia. În cazul bolii Wilson, există o acumulare de cupru în diverse organe, inclusiv în ficat şi creier, ducând la inflamarea cronică a ficatului şi tulburări motorii. (Rubrică realizată cu sprijinul laboratorului Focus Lab Plus Bucureşti - www.focuslab.ro)