Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Buşteni şi Sinaia, două locuri potrivite pentru sănătate şi relaxare
Aşa cum vă promiteam săptămâna trecută, astăzi vă voi prezenta alte două staţiuni de pe Valea Prahovei, indicate pentru relaxare şi petrecerea timpului liber, dar şi pentru bune tratamente de recuperare.
Oraşul Buşteni se află la poalele Masivului Caraiman (Bucegi) şi Munţii Baciului, la o altitudine de 880-940 de m şi se întinde pe o lungime de 7 km de-a lungul Văii Prahovei. Deasupra localităţii se ridică peretele abrupt al munţilor Bucegi. Localitatea s-a format pe la 1800, pe drumul comercial ce lega Transilvania de Muntenia, pe locul unui han mai vechi. Denumirea vine de la locul unde se depozitau buştenii în gura Văii Cerbului, de unde începe şi localitatea. După 1882, doi fraţi din Râşnov înfiinţează o fabrică modernă, pentru acea vreme, de mucava şi carton, obţinând la Expoziţia mondială de la Paris, din 1900, o medalie de aur. Fabrica este declarată în prezent rezervaţie de arhitectură industrială şi orăşenească. În 1903, Ion Slavici construieşte aici primul hotel din localitate, în 1911 Cantacuzino-Nababul ridică Castelul Zamora, iar Ion Kalinderu, un jurist ce a trăit în perioada 1840-1913, mare amator de artă, administrator al domeniilor Coroanei şi preşedintele Academiei Române din 1893, a înfiinţat un hotel, o fabrică de hârtie, un liceu şi a promovat schiul. Deşi în zonă există izvoare cu ape minerale clorurosodice, carbogazoase, hipotone, iodate, calcice, magneziene sunt foarte puţin folosite în tratamentele balneare, fiind preferate drumeţiile şi sporturile montane. Din 11 august 1978 s-a dat în folosinţă telecabina Buşteni-Babele, cu o lungime de 4.350 m, cea mai lungă din ţară şi a treia din Europa. Cabana Babele este legată de Hotelul Peştera de lângă Peştera Ialomicioarei printr-o linie de telescaun cu o lungime de 2.611 de m. Pârtia Kalinderu, cu o lungime de 1.500 m, pe un versant al Masivului Caraiman, se află la doar 1 km de Buşteni şi este dotată cu instalaţie de iluminat, telegondolă, instalaţie de produs zăpadă artificială. La o altitudine de 2.291 m pe culmea Şeaua Mare a Caraimanului se înalţă maiestuoasă Crucea Eroilor, cu o înălţime de 33 de m. A fost construită între anii 1926-1928, la iniţiativa Reginei Maria, în memoria ostaşilor căzuţi pe Valea Prahovei în timpul Primului Război Mondial, fiind construită din traverse metalice, îmbinate prin nituri şi ridicată pe un soclu maiestuos, înalt de 7,5 m, din beton armat, placat cu piatră. Un generator electric aprinde cele 120 de becuri de 500 W ce iluminează crucea, fiind cel mai valoros monument istoric montan din România şi unicat în Europa. Vizitaţi „Poarta Bucegilor“! Staţiunea Buşteni este cunoscută drept „Poarta Bucegilor“, de aici deschizându-se sute de trasee turistice, care nu ocolesc Babele, Sfinxul, Ciupercile, Pietrele Singuratice, Altarul, Porumbelul, Zamolxe. Masivul Bucegi, declarat în 1990 Parc Naţional (35.700 ha), include rezervaţii naturale, printre care una de paleontologie (la Vama Strunga), cu fosile de cefalopode, gasteropode, corali sau rezervaţii de plante rare de la Valea Jepilor şi Coştila, cu floarea-de-colţ, sângele voinicului, macul galben, ghinţura galbenă. Alpiniştii se pot căţăra pe munţii abrupţi ai Coştilei, Vulturului, Văii Albe, iar şi copiii pot experimenta alpinismul pe cele 35 de stânci cu mărimi ce variază între 0,5 şi 2,5 m, pe str. Matei Basarab din Buşteni. Cicliştii pot ajunge pe trasee speciale pentru bicicletele de munte, până la Vârful Omu sau la Cabana Cuibul Dorului de la Sinaia. Sinaia, reşedinţa de vară a familiei regale Considerată „Perla Carpaţilor“, staţiunea este aşezată la poalele Munţilor Bucegi, străjuită de Vârful cu Dor, Vârful Furnica şi Piatra Arsă, la 120 de km de Bucureşti şi 50 de km de Braşov, în aval de Valea Prahovei intramontane. Istoria localităţii începe după anul 1690, când spătarul Mihail Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi fratele domnului Şerban Cantacuzino construieşte Mănăstirea Sinaia, după modelul Mănăstirii „Sf. Elena“, de pe muntele Sinai. Apoi, printr-un hrisov domnesc, sunt fixate familii de ţărani „scutelnici“ ai lăcaşului sfânt. Ansamblul monastic adăposteşte unul dintre cele mai vechi muzee de artă religioasă din România, fiind înfiinţat în 1895, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la sfinţirea bisericii vechi, iar până la construirea Castelului Peleş, clădirea muzeului mănăstirii a fost reşedinţă temporară a familiei regale. În 10/22 august 1875 se punea piatra de temelie a Castelului Peleş, reşedinţa de vară a Casei Regale. Planurile castelului sunt în stilul neorenaşterii germane, fiind realizat în două etape, ajungând, în final, la 160 de încăperi decorate în diverse stiluri, de mari personalităţi în domeniu ale vremii , devenind unul dintre cele mai coerente ansambluri Art Nouveau din România. Carol I s-a îngrijit ca reşedinţa să fie dotată cu cele mai moderne noutăţi ale vremii: electricitate furnizată de uzina electrică, centrală termică, sistem de canalizare, apă curentă, post telefonic, ascensor. După construirea Peleşului, Sinaia a devenit o zonă rezidenţială privilegiată, astfel că, la sfârşitul secolului al XIX-lea sunt construite Cazinoul (1912) şi hotelurile Palace şi Caraiman, iar familii renumite ridică reşedinţe private în jurul domeniului regal. În cartierul Cumpătu se află reşedinţa lui George Enescu, iar în cartierul Furnica, vila istoricului Nicolae Iorga, de unde a fost ridicat de legionari. Pentru pasionaţii de sporturi de iarnă, există pârtii de schi alpin, schi fond, cu diverse grade de dificultate, o pistă de bob, pârtii pentru săniuş. Sinaia dispune de telecabină spre Cota 1400. Din Sinaia se pot face trasee pentru drumeţii mai scurte, sub 3 ore sau mai lungi, ce pot străbate zone cu arbori ocrotiţi pentru raritatea şi frumuseţea lor, din zona Cumpătu şi Valea Peleşului.