Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Cu cărţile pe faţă!
Medicul îşi exercită profesia colaborând cu asistentul medical şi conlucrând cu doctori de alte specialităţi. Pentru realizarea actului medical trebuie o bază materială adecvată: spaţii, dotări, comunicaţii, transport, o reţea de personal reprezentată de cadre medii sanitare, auxiliare, personal tehnico- administrativ, precum şi o finanţare corespunzătoare standardelor şi necesităţilor pe care această meserie le impune. Toate acestea trebuie asigurate de instituţiile abilitate, MS, CNAS, autorităţi locale, însă actuala situaţie a sistemului sanitar nu e deloc cea normală.
Medicul participă cu calităţile sale profesionale şi moral-culturale. Şi el este un produs al societăţii în care a crescut. Din păcate, în societatea prezentă, de tranziţie de la comunism la capitalism, cu deteriorarea modelului de om moral, realizat, de succes, cu perturbarea ierarhiei valorilor, inclusiv noile generaţii de medici poartă amprenta oamenilor şi instituţiilor care i-au format. Ministerul Sănătăţii (MS) este instituţia capitală de supraveghere şi de proiectare a unor planuri naţionale, pe termen lung. Prin coordonarea celorlalte instituţii care asigură baza materială, financiară şi de personal, trebuie să asigure rezolvarea urgenţelor, bolilor acute şi a celor cronice, cât şi prevenirea acestora, la nivelul secolului XXI. În ultimii 20 de ani au fost cam tot atâţia miniştri care au venit, fiecare cu planuri noi şi ambiţioase, care au "reuşit" să nu mai aibă la dispoziţia MS fabricile de medicamente şi vaccinuri, iar comisiile de specialişti din minister nu au pus încă în practică protocoalele de diagnostic şi tratament pentru o conduită medicală unitară, o evaluare a calităţii actului medical şi a preţului serviciilor. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este instituţia statului care colectează banii de la angajaţi şi angajatori şi contractează, în numele acestora, servicii medicale şi medicamente. Prin intermediul caselor judeţene, CNAS gestionează banii asiguraţilor. Deşi un contribuabil la sistemul de asigurări de sănătate susţine alţi patru cetăţeni, care sunt scutiţi de cotizare, CNAS mai intră în aceşti bani depuşi spre administrare corectă, susţinând statul, când are şi cât are nevoie, pentru ajutoarele sociale şi pensii. Aici pacienţii trebuie să întrebe unde le sunt banii, nu în cabinetul medical. Tot această instituţie plăteşte unii furnizori cu preţuri nemotivante impuse (ex. 9 lei o consultaţie). CNAS are un sistem informatic unic, greoi şi nefuncţional. Pentru supraveghere financiar-contabilă "vigilentă", la consultarea unui pacient se impune folosirea de până la 10 formulare tipizate, care însumează până la 230 de rubrici, 17 ştampile şi 17 parafe. Completare fiecărei rubrici în 30 de secunde consumă peste 15 minute, toată durata alocată şi plătită pentru consultaţia propriu-zisă. Medicul este obligat să "fure" din timpul necesar consultaţiei, pentru a nu fi penalizat pentru o rubrică necompletată, cu o amendă de 1.000 de ori mai mare decât preţul primit pentru o consultaţie. Un card de sănătate ar fi uşurat munca birocratică în cabinetul de consultaţii, dar ar lua "pâinea de la gura" salariaţilor care păzesc fiecare rubrică şi ar duce la prea multă transparenţă.