Cum să ne pregătim pentru bătrâneţe

Puţini oameni se gândesc din timp şi temeinic la neputinţele bătrâneţii şi la modul în care acestea pot fi rezolvate civilizat. Fiecare dintre noi cunoaşte măcar o persoană în vârstă care nu ştie cum să-şi trăiască ultima perioadă a vieţii. Necazurile şi neputinţele acestor oameni trebuie să fie învăţătură pentru cei tineri, care au timp să-şi pregătească bătrâneţile.

Din punct de vedere medical, bătrâneţea este o stare normală, care se caracterizează prin scăderea tuturor funcţiilor, mai mult sau mai puţin sesizabil. Astfel, vederea şi auzul sunt mai slabe, organele interne prezintă o rezistenţă mult mai redusă la suprasolicitare, încât a bea, a mânca, a urca şi a coborî sau a căra greutăţi reprezintă adevărate poveri. Chiar înţelegerea a ceea ce se petrece în jur este mai dificilă, iar memoria recentă începe să joace feste.

Pe acest fond, de slăbire a rezistenţei organismului, apar şi bolile, mai neînsemnate sau mai grave, mai scurte sau de mai lungă durată, care fac ca omul să depindă întotdeauna de cineva. Astfel, el trebuie ajutat să meargă la cumpărături, să-şi gătească mâncarea sau chiar să fie servit, să se îmbrace sau să fie îngrijit ca un copil, să fie păzit să nu cadă, să nu se rătăcească.

Pentru toate aceste obligaţii strict necesare unor bătrâneţi liniştite este nevoie de resurse materiale şi umane ce nu se pot improviza pe moment. Desigur, copiii trebuie să constituie primul şi cel mai important sprijin al unor bătrâneţi normale, dacă aceştia sunt educaţi şi ajutaţi în acest spirit, la vremea lor. De asemenea, vecinii devin la un moment dat cele mai apropiate rude, care pot fi de un mare ajutor în această perioadă a vieţii. Cu toate acestea, cei în vârstă trebuie să facă unele pregătiri, adaptări şi chiar concesii pentru liniştea lor în vremurile care vor veni. Din nepricepere sau din neputinţă, unii oameni în vârstă lasă în voia sorţii felul în care parcurg ultimii ani din viaţă. Copiii sau nepoţii trebuie pregătiţi mai din timp, vecinii sau persoanele străine angajate pentru îngrijire trebuie căutate cu atenţie.

Societatea trebuie şi ea să se pregătească cu mai multe instituţii pentru bătrânii înaintaţi în vârstă şi singuri.

Primele semne ale îmbătrânirii

Inima „dă rateuri“ ca un motor obosit, bate aritmic, cu forţă tot mai slabă şi ineficientă. Acum apar cardiopatia ischemică sau insuficienţa cardiacă, dar şi arteritele şi varicele. Plămânii se fibrozează, pierzându-şi elasticitatea anterioară, astfel încât, la cele mai mici eforturi, bătrânii gâfâie, răcesc mai uşor şi tuşesc chiar dacă nu sunt fumători.

Aparatul locomotor nu-şi mai „slujeşte stăpânul“ cum trebuie. Genunchii, gleznele şi şoldurile duc, în general la mobilizare şi viteză de deplasare, însă, în cazul bătrânilor, la un moment dat devine o problemă chiar şi statul în picioare.

Nu este uitat de bătrâneţe nici creierul, ale cărui vase de sânge, ca şi în cazul inimii sau al ochilor, se obstruează şi nu mai hrănesc cum trebuie ţesutul nervos. De asemenea, puterea de concentrare şi gândire scad progresiv.

Posibile soluţii pentru bătrâneţi liniştite

Programul de culcare şi trezire al vârstnicilor trebuie să fie riguros respectat, pentru că acesta ordonează funcţionarea ritmică a tuturor organelor şi aparatelor. Este indicată şi activitatea fizică lucrativă, de preferat în mijlocul naturii, apropiată de programul de muncă de opt ore sau un sport dinamic, o drumeţie care consumă energia, aduce un somn odihnitor, pune în mişcare şi întreţine buna funcţionare a aparatului locomotor.

De asemenea, preocuparea bătrânilor pentru sănătatea şi întreţinerea propriului organism ar trebui să constituie o prioritate. Veşnica nemulţumire că doctorii nu îi tratează bine, că medicamentele trebuie să fie cât mai multe şi scumpe, că familia trebuie să le stea tot timpul în preajmă, îi transformă pe mulţi bătrâni în persoane greu de suportat chiar de propria familie, de societate şi chiar de ei înşişi.