Dicţionar medical

- tuberculoză: boală infecţioasă contagioasă, provocată de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch. Se apreciază că, actualmente, există în lume aproximativ 10 milioane de persoane atinse de tuberculoză, dintre care jumătate ar fi contagioase;

- tuberculoză primară: pătrunderea bacilului Koch într-un organism lipsit de orice infecţie tuberculoasă. Cândva cea mai frecventă la copil şi adolescent, primo-infecţia survine în prezent din ce în ce mai târziu. Vaccinarea B.C.G. a devenit, de asemenea, obligatorie în majoritatea ţărilor. Contaminarea este aeriană, prin inhalarea picăturilor de salivă expectorate în timpul tusei sau al strănutului unui subiect contagios, mai rar pe cale digestivă sau cutaneo-mucoasă;

- tuberculoză pulmonară: boală infecto-contagioasă, cu prevalenţă mare în rândul populaţiei şi de durată medie, cauzată de Mycobacterium tuberculosis (foarte rar de M.bovis sau M.africanum), cu un mare polimorfism clinic, radiologic, patogenic şi evolutiv, determinat, în primul rând, de persistenţa micobacteriilor în organism şi de instalarea hipersensibilităţii întârziate;

- tuberculoză renală: tuberculoza cu localizare renală;

- tuberozitate: proeminenţă la nivelul unui os, pe care sunt inseraţi muşchi şi ligamente;

- tub renal: cea de-a doua parte a nefronului (unitatea funcţională a rinichiului), în care se elaborează urina definitivă, pornind de la urina primară;

- tubulonefrită: orice boală renală caracterizată printr-o atingere a tubulilor renali. Sinonime: nefropatie tubulară, tubulopatie;

- tubulopatie cronică: tubulopatiile cronice sunt dereglări funcţionale şi/sau anatomice ale diferitelor segmente ale tubulului renal. Ele pot fi congenitale, iar atunci sunt uneori ereditare şi mai mult sau mai puţin grave şi complexe, ori pot fi dobândite, iar atunci sunt izolate sau integrate nefritelor interstiţiale cronice;

- tubulopatie acută: denumită şi necroză tubulară acută, tubulopatia acută se caracterizează printr-o distrugere a celulelor care mărginesc tubulii renali. Ele sunt cauzate de luarea de anumite medicamente (antibiotice, anticanceroase, imunosupresoare, de exemplu), de absorbţia unor toxice (tetraclorură de carbon, mercur, plumb) sau sunt legate de o stare de şoc (şoc septic, hemoragic sau hipovolemic, insuficienţă cardiacă acută);

- tulburare a abilităţii motorii: se caracterizează printr-o deteriorare considerabilă în dezvoltarea coordonării motorii. Este cunoscută şi sub denumirea de sindromul copilului neîndemânatic. Copiii cu această tulburare pot efectua toate mişcările normale, însă coordonarea este insuficientă. La aceşti copii are loc o întârziere a aptitudinilor motorii, cum ar fi îmbrăcarea, dezbrăcarea, plimbările, mâncarea. De asemenea, copiii cu tulburare a abilităţii motorii au tendinţa de a sparge obiecte şi nu fac faţă lucrului manual şi jocurilor organizate. Pot avea dificultăţi la scris, desenat sau copiat. Sinonim: dispraxie motorie specifică;

- tulburare afectivă: este o afecţiune psihiatrică, caracterizată prin tulburări emoţionale. Exemple: tulburarea maniaco-depresivă, tulburare afectivă sezonieră.