Dicţionar medical

- terapie genică: metodă terapeutică ce utilizează genele şi informaţia pe care acestea o poartă pentru a trata o boală genetică sau pentru a modifica un comportament celular. Terapia genică este avută în vedere şi ca o tehnică terapeutică aplicabilă unor boli neereditare, precum cancerul şi SIDA. În aceste cazuri, strategia constă în a face să intre în celula bolnavă (şi nu şi în alta) o genă capabilă să o distrugă;

- terapie prin hipertermie: metodă de tratament în care ţesutul este expus la temperaturi mari, pentru a distruge şi omorî celulele canceroase sau pentru a face celulele canceroase mai sensibile la efectul radiaţiilor şi la unele citostatice;

- teratogen: care produce malformaţii;

- teratogeneză: formare şi dezvoltare în uter a anomaliilor care duc la malformaţii. Un medicament teratogen este un medicament care antrenează o perturbare a dezvoltării embrionare sau fetale atunci când este administrat unei femei gravide. Sinonim: teratogenie;

- teratologie: ştiinţă care studiază anomaliile şi malformaţiile legate de o perturbare a dezvoltării embrionare sau fetale;

z teratom: tumoră embrionară, chistică (chistul dermoid) sau solidă, constituită din ţesuturi variate, aranjate haotic. Sinonim: embrion, chist dermoid;

- teren: totalitate a factorilor genetici, fiziologici, tisulari sau umorali care, la un individ, favorizează apariţia unei boli sau condiţionează prognosticul ei. Se vorbeşte, de exemplu, de teren alergic la un pacient atunci când acesta posedă antecedente personale sau familiale de astm, eczemă sau alergie;

- termalgezie: sensibilitate excesivă la căldură; simptom al afectării parţiale a nervilor periferici sau a tracturilor nervoase care conduc senzaţia de căldură la creier;

- termalism: utilizare şi exploatare terapeutică a apelor minerale. Există diferite ape minerale care se deosebesc între ele prin componentele lor - reziduul uscat (care rămâne după evaporarea apei). Asociind elemente minerale de concentraţie mare (sulfuri, sulfaţi, clor, bicarbonat de sodiu şi de calciu) sau mică (arsen, fier, seleniu, elemente radioactive), gaze (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat), nămoluri naturale care conţin microorganisme. Temperatura izvorului (la „gura“ lui) este variabilă; de la mai mult de 50 de grade până la mai puţin de 20oC; după temperatura lor, apele sunt denumite hipertermale, termale sau hipotermale;

- termanestezie: absenţă a capacităţii de a reacţiona la excitanţi termici (cald sau rece). În cazul în care termanestezia apare ca simptom izolat, aceasta indică afectarea tractului spinotalamic la nivelul măduvei spinării, care transmite impulsurile despre temperatură la talamus;

- terminală: care a ajuns la sfârşitul său. Stadiul terminal al unei boli este ultima sa fază, cu evoluţie spre moarte, fără ca aceasta să poată fi împiedicată;

- terminaţie nervoasă: parte terminală a unei ramuri nervoase, unde neuronul ia contact cu alt neuron, prin intermediul unei sinapse şi cu o celulă musculară sau glandulară la nivelul joncţiunii neuromusculare sau neuroglandulare.