Dicţionar medical

sumatriptan: medicament antimigrenos. Sumatriptanul este indicat în tratamentul migrenelor, pe cale orală, şi în cel al algiilor vasculare ale feţei - pe cale subcutanată. Sumatriptanul este contraindicat în caz de hipertensiune arterială necontrolată medicamentos, în caz de antecedente de infarct miocardic, de angor Prinzmetal (spasm al arterelor coronare) şi de cardiopatie ischemică. Din precauţie, el este nerecomandabil pentru copii şi subiecţii vârstnici, precum şi pentru conducătorii de vehicule, din cauza riscurilor legate de somnolenţa pe care o provoacă. Sumatriptanul poate antrena vertij, oboseală, dureri toracice şi durere la injectare;

şunt: trecere anormală a sângelui dintr-o cavitate în alta. (Din engleza shunt, derivaţie). Există şi şunturi create chirurgical între o arteră şi o venă a antebraţului, pentru a permite o epurare extrarenală (dializă) la persoanele atinse de insuficienţă renală cronică;

supinaţie: mişcare de rotaţie externă a antebraţului, care aduce palma dinspre spate spre faţă (atunci când braţul se află în poziţie verticală) sau din jos în sus (când braţul stă orizontal), spre deosebire de mişcarea de pronaţie, care acţionează invers;

supraalimentaţie: alimentaţie superioară din punct de vedere cantitativ celei care este recomandată în mod obişnuit. Supraalimentaţia poate rezulta dintr-o tulburare de comportament alimentar (bulimie) sau se justifică medical în timpul unei convalescenţe sau pentru a compensa o pierdere de greutate cauzată de o boală, de o intervenţie chirurgicală. În acest al doilea caz, se poate recurge la produse specifice de realimentaţie, bogate în energie şi proteine (lichide - în cutii de conserve sau solide - sub formă de piureuri, supe groase), ori la suplimente medicamentoase, dar este întotdeauna preferabil să se apeleze, în principal, la o alimentaţie tradiţională pe bază de preparate în care intră mai multe alimente - deserturi, supe, piureuri suplimentate cu ouă şi produse lactate (unt, smântână), crescând numărul şi volumul meselor luate;

supraantrenament: exces de exerciţii fizice, legat adesea de pregătirea unei competiţii sportive;

supradoză: doză excesivă dintr-un stupefiant sau dintr-un medicament psihotrop, susceptibilă să provoace moartea;

supradozare: luare a unei cantităţi excesive dintr-un medicament, ceea ce poate antrena efecte toxice. Efectele toxice pot interveni după o priză unică de medicament sau după un anumit număr de prize. În acest ultim caz, acumularea medicamentului în organism este cea care provoacă reacţia. De fapt, o eliminare renală prea slabă sau o proastă metabolizare a medicamentului în ficat pot împiedica eliminarea principiilor sale active în afara organismului. Severitatea reacţiei este, în general, în funcţie de doza administrată şi specifică medicamentului absorbit. Dacă simptomele sunt foarte severe, tratamentul este cel al unei intoxicaţii;

suprainfecţie: infecţie cu un nou germene al unui organism deja infectat. O suprainfecţie poate fi spontană (cauzată de o infecţie virală, care devine virobacteriană, ca gripa) sau consecutivă unei îngrijiri în mediu spitalicesc (suprainfecţie nozocomială).