Dicţionar medical

stem: celule precursoare care au abilitatea de a se divide şi a se transforma într-o multitudine de alte tipuri de celule specializate, care vor intra în componenţa diferitelor organe şi ţesuturi din organism;

stenoză: termenul de stenoză defineşte o diminuare patologică permanentă a unui canal sau orificiu organic, îngustare a unui canal sau orificiu;

stenoză a aparatului digestiv: îngustare patologică a calibrului unuia dintre organele digestiei;

stenoză aortică: micşorare a calibrului valvulei aortice, care conduce sângele, după ieşirea din inimă, spre aortă şi circulaţia generală. O îngustare sau o stenoză aortică este provocată, în mod frecvent, de un proces degenerativ, care duce la o calcificare a valvulei. Mai rar, stenoza aortică poate fi consecutivă unui reumatism articular acut (boală care provoacă o inflamaţie a articulaţiilor şi atingeri cardiace) sau, încă, în mod excepţional, unei endocardite bacteriene (vegetaţii obstructive dezvoltate pe orificiul aortic);

stenoză pilorică: îngustare a sfincterului situat între stomac şi duoden. Se întâlneşte la nou-născuţi, mai des la băieţi, şi este cauzată de o hipertrofiere congenitală a sfincterului piloric;

stenoza pulmonară: îngustare a calibrului valvulei pulmonare prin care sângele dezoxigenat este ejectat din ventriculul drept al inimii şi trece în artera pulmonară, care îl conduce până în plămâni;

stenoză spinală: îngustare a uneia sau a mai multor zone ale coloanei, cel mai adesea la nivelul vertebrelor cervicale şi lombare. Această îngustare poate sta la baza compresiei măduvei în segmentele respective sau a rădăcinilor nervoase care ies prin găurile intervertebrale;

stepaj: mers particular al bolnavilor atinşi de paralizie a muşchilor extensori ai degetelor de la picioare şi ai piciorului. Neputând ridica piciorul în mod corect, aceşti bolnavi sunt obligaţi, la fiecare pas, să ridice foarte sus genunchiul, pentru a evita ca vârful piciorului, care stă în permanenţă în jos, să se lovească de sol;

stereotaxie: tehnică de imagerie care permite reperarea în spaţiu a structurilor anatomice intracerebrale. Stereotaxia este întrebuinţată în neurochirurgie pentru a delimita foarte precis contururile unei anomalii intracerebrale (leziune, regiune deficientă din punct de vedere fiziologic), fără a trebui să se recurgă la deschiderea chirurgicală a craniului printr-o trepanaţie. Stereotaxia constă în luarea de clişee, prin tehnici de imagerie medicală (scaner, imagerie prin rezonanţă magnetică), dar după ce capul subiectului a fost fixat într-un cadru special, care serveşte drept reper. În continuare, un ordinator calculează, după clişee, poziţia în spaţiu a structurilor selecţionate de către medici, astfel încât leziunile să poată fi operate fără ca structurile învecinate să fie afectate.