Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Noţiuni elementare de igienă a îmbrăcămintei
În ediţia on-line a "Ziarului Lumina" din 15 octombrie inauguram o rubrică nouă, sub semnătura medicului Vlad Bejan, care se va concretiza, de-a lungul timpului, într-o sumă de articole dedicate educaţiei pentru sănătate. Continuăm, astăzi, cu un articol despre importanţa igienei hainelor
Îmbrăcămintea sănătoasă are un scop simplu: să protejeze corpul omului şi să nu dăuneze. În societatea modernă, mai ales tinerii, pentru a-şi pune în evidenţă ostentativ formele corpului, suprasolicitând rezistenţa fizică a vârstei şi performanţele medicinii moderne, poartă îmbrăcăminte neigienică: sumară şi transparentă în sezonul rece, încălţăminte incomodă, haine din materiale sintetice şi colorate cu chimicale toxice, toate acestea în detrimentul sănătăţii. Lenjeria de corp, care are contactul direct cu pielea, trebuie să fie confecţionată numai din materiale naturale: bumbac, in, mătase, lână, pentru a nu produce alergii, pentru a avea un gradient termic foarte apropiat cu corpul uman, neiritând şi obosind sistemul nervos să absoarbă excesul de căldură şi transpiraţie cât mai repede şi bine, pentru a nu fi obligate "aclimatizoarele corpului" să intre în fucţie pentru reglarea temperaturii şi umidităţii. Croiala lenjeriei de corp trebuie să fie adaptată formelor şi dimensiunilor. Aceasta pentru a nu ştrangula circulaţia sângelui sau contractura şi mişcarea segmentelor corpului prin dimensiuni mici, iar cele prea largi fac cute, care, în timp, irită pielea şi deranjează. Îmbrăcămintea cotidiană - aceasta trebuie să respecte calităţile elementare, de a proteja şi de a nu deranja corpul, dar au o valoare estetică mai pregnantă. Îmbrăcămintea specială sau de protecţie, pe lângă o condiţie, adesea pusă pe planul al doilea, de a nu incomoda omul, are calităţi bine studiate, mai ales în activităţile profesionale, de către protecţia muncii. Hainele de protecţie feresc individul de agresiuni fizice, chimice, biologice. Muncitorii din turnătorii sau sticlarii au şorţuri din piele, bocanci metalici şi măşti pe faţă, pentru a fi protejaţi de căldură mare şi aşchii incandescente. Muncitorii din frigorifere sau din industria chimică sau cei ce lucrează în laboratoare de analize medicale trebuie să poarte halate sau combinezoane, ca să nu vină în contact direct cu ceea ce prelucrează. Tot îmbrăcăminte de protecţie trebuie să poarte şi cei ce trebuie să protejeze mediul înconjurător, cu grijă de a nu-l polua sau infecta de pe propriul corp. Cei ce lucrează în industria alimentară, în industria de medicamente, în laboratoare de bacteriologie, în industria de electrice au costume ce îi acoperă, dar şi bucătarii, ospătarii, îngrijitoarele copiilor mici trebuie să evite contactul personal cu ce este în jur. În viaţa obişnuită apelăm la îmbrăcămintea specială, de protecţie, iarna pentru frig, vara pentru căldură şi pentru ploaie, oricând este nevoie . Hainele de iarnă, măcar cele pentru copii, trebuie să fie ecologice, din lână, bumbac, in sau blană. Dacă sunt prea groase, prea grele sau acoperă prea mult din suprafaţa corpului, obligând la efort, nu numai că nu-şi ating scopul, dar chiar dăunează, făcând ca omul să se încălzească în exces sau să transpire. Hainele de vară trebuie să păzească omul de insolaţie, de căldura excesivă sau de deshidratare. Materialele din bumbac protejează ca un ambalaj de termos corpul, ce va avea o temperatură constantă. Materialele sintetice sunt ca o peliculă etanşă peste piele, blocând evaporarea transpiraţiei, care este mecanismul fiziologic al termoreglării. În aceste condiţii inima şi plămânii trebuie să-şi dubleze sau tripleze activitatea, pentru a se asigura temperatura constantă a corpului la 37 0 C. În prezent, expunerea la soare creşte riscul cancerului de piele. Hainele de ploaie - până la era antibioticelor, oamenii erau foarte prudenţi în faţa riscului de a fi udaţi până la piele, fiind considerat egal cu boală şi chiar moarte. O cămaşă udă perturbă termoreglarea corpului chiar şi vara, iar a trata o pneumonie sau tuberculoză, chiar şi în prezent, este dificil, scump şi de durată. Acum, profitând de performanţele moderne ale tehnicii şi modei, se găsesc şi se pot lua în poşetă, în geantă, în buzunar, măcar o umbrelă pliantă şi o pelerină dintr-o folie pliată la dimensiunile unei batiste, pentru a nu fi surprinşi, nepregătiţi, de ploaie.