Răspundem cititorilor: Atenţie la durerile musculare: pot ascunde boli grave!

Veronica R., jud. Sălaj: „Cum procedăm în cazul durerilor osteo-articulare accentuate de perioadele mai reci ale toamnei?“

Dr. Vlad-Dorin Bejan, medic reumatolog: Infecţiile virale specifice toamnei sunt însoţite şi, de cele mai multe ori, precedate de acuze osteo-articulare importante, oboseală, subfebrilitate, lipsa poftei de mâncare. Omul reclamă dureri musculare generalizate, ca după o febră musculară de efort, dureri care se accentuează la palparea zonelor musculare şi care sunt calmate prin frecţii cu spirt medicinal sau oţet. Totodată, apar dureri articulare, uneori mai vii la extremităţile membrelor şi care împiedică funcţionalitatea acestora. Alteori se umflă articulaţiile degetelor, incomodând mersul sau prinderea obiectelor. Aceste simptome generale, dacă sunt intense şi însoţite de semne „zgomotoase“ ale organelor în suferinţă, indică bolnavului că trebuie să se adreseze de urgenţă medicului, pentru a putea începe din timp tratamentul. Mai problematic este când intensitatea semnelor generale de boală este mică şi se instalează pe neobservate. Atunci, omul consideră că este o banală răceală sau reumatismul lui cel de fiecare zi, tratându-se cum crede şi mascând chiar evoluţia periculoasă a unei boli. Prima măsură pe care trebuie să o ia cel atins de infecţiile uşoare, cu semnele generale mai sus menţionate, ar fi să se pună în repaus, pentru a permite organismului să-şi recupereze forţele. De asemenea, ar trebui să renunţe la activităţile fizice intense sau la activităţile intelectuale, rămânând mai mult timp în casă, deci într-un microclimat existent, chiar dacă nu este nevoie să se bage sub plapumă, dar trebuie să rămână cât mai mult timp relaxat. Alimentele trebuie să fie de cruţare, adică uşor de digerat, cu strictul de vitamine necesar: supe de legume şi zarzavaturi, mâncare gătită doar înăbuşit sau fiert, fără grăsimi animale, proteinele fiind asigurate de lapte, brânză de vaci, un ou la două zile, eventual carne fiartă (de vită, pasăre), sucuri naturale de fructe, ceaiuri fierbinţi de tei şi muşeţel, câte 1-2 l/zi. Bolnavul poate să-şi pună comprese reci pe articulaţiile umflate şi dureroase, prişniţe la cap, să facă frecţii generale cu spirt medicinal şi oţet, îndoit cu apă. Nu se recomandă automedicaţia, mai ales cu antibiotice, pentru că se maschează boala şi creşte rezistenţa microbilor, acest lucru făcând ca antibioticele să devină ineficiente şi alergizante. În această perioadă de repaus se consultă medicul pentru stabilirea conduitei terapeutice şi apoi pentru conduita de recuperare, aceasta din urmă trebuind să fie urmată cu stricteţe.