Răspundem cititorilor: Echipaţi-vă corespunzător la schi sau la săniuş

Iulian G., jud. Teleorman:

„Ce riscuri privind starea de sănătate pot fi întâmpinate atunci când practicăm, ocazional, sporturi de iarnă şi ce măsuri de prim ajutor trebuie să cunoaştem?“

Dr. Vlad Bejan, medic reumatolog: Regulile pe care le implică practicarea sporturilor de iarnă trebuie cunoscute şi respectate de toţi practicanţii, la fel ca şi riscurile care ar putea surveni din nerespectarea lor. Ca şi şoferii de ocazie, sportivii de ocazie sunt expuşi la accidente pe care nici nu le bănuiesc şi în care cad uşor victime. La săniuş, schi sau alpinism primul risc ce poate apărea constă în fracturarea picioarelor, mâinilor, toracelui, cutiei craniene şi a coloanei vertebrale. De aceea, nu este indicat să vă avântaţi în necunoscut, cu încălţăminte ce nu are aderenţă la sol, iar a înainta cu prudenţă este o primă şi generală regulă de prevenire. Dacă totuşi aţi suferit o fractură, prima măsură este de a imobiliza segmentul fracturat cu o atelă (bucată de scândură, tijă metalică) sau rămânând la pământ până se aduce sau se improvizează o targă. A doua măsură constă în a pune gheaţă pe locul fracturat, pentru a preveni durerea şi eventualele hemoragii. Degerăturile reprezintă un alt risc în cazul sportivilor de ocazie, pentru că, atraşi de joacă, nu-şi dau seama de gerul de afară. Dacă încălţămintea ar fi groasă, largă, aerisită, dacă mănuşile şi căciula nu ar lipsi, riscul apariţiei degerăturilor ar fi minim. Primul ajutor în cazul degerăturilor constă în desfacerea şireturilor, curelei, a fularului, astfel încât să fie asigurată o circulaţie sangvină uşoară, în fricţionarea uşoară, dar îndelungată a membrelor, dar fără a le expune la căldură. Dimpotrivă, la răcoare, circulaţia în ţesuturi îşi revine mai uşor şi bine. Cei cu totul neantrenaţi trebuie să fie atenţi la eforturile pe care le fac. În caz contrar, poate apărea o suprasolicitare fizică care duce la oboseala inimii, cu palpitaţii, creşteri sau scăderi bruşte de tensiune, lipsă de aer. Oboaseala ficatului, de asemenea, poate da dureri sub torace, poate duce la limitarea posibilităţii de a respira, fiind semnalată şi apariţia simptomelor de greaţă, vărsături, oboseală mare. De asemenea, bolnavii de astm bronşic prezintă sensibilitate mare la infecţiile respiratorii şi, atunci când depun eforturi fizice solicitante în aer rece, riscă să se producă complicaţii pulmonare şi infecţioase. Toate aceste sfaturi nu trebuie să-i sperie pe practicanţii începători ai sporturilor de iarnă, ci, dimpotrivă, să le reamintească doritorilor de senzaţii în perioada de iarnă să fie pregătiţi şi să se echipeze corespunzător, pentru a nu se expune în mod inutil riscurilor ce pot decurge din neglijenţă.