Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Răspundem cititorilor: Eucaliptul, deblocant al căilor respiratorii
Elvira H., 44 de ani, Mangalia: „Ce efecte vindecătoare are eucaliptul şi în ce boli este recomandată utilizarea lui?“
Prof. univ. dr. Constantin Milică: În bolile aparatului respirator, prin proprietăţile antivirale şi expectorante, frunzele de eucalipt sunt folosite în majoritatea afecţiunilor respiratorii acute sau cronice (tuse, gripă, guturai, răceală, laringită, faringită, sinuzită, rinită, bronşită, astm bronşic, angină, pneumonie, pleurezie şi chiar tuberculoză pulmonară). Prin deblocarea căilor respiratorii şi fluidificarea secreţiilor, are loc uşurarea respiraţiei şi reducerea crizelor de febră intermitentă, cu scăderea temperaturii corpului. Tratamentele se fac cu: - infuzie din două linguri frunze uscate la 200 ml apă clocotită; - tinctură în alcool 400 (se iau câte 50 picături în 100 ml apă rece, de 4-5 ori pe zi); - sirop preparat din 20 g frunze infuzate în 300 ml apă clocotită; după strecurare se adaugă 300 g zahăr, se reîncălzeşte până devine siropoasă şi se consumă câte 4-6 linguri pe zi, ca expectorant şi antiseptic respirator; - pulbere din frunze uscate şi măcinate fin (se ia câte un vârf de cuţit de 2-3 ori pe zi, înainte de mese, eventual în puţină miere); - ulei eteric (3-5 picături în 30 ml apă) cu rol în fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice; - ulei eteric pentru masajul zilnic pe piept, spate şi pe gât; - inhalaţii timp de 10 minute cu vapori din infuzie de frunze (100 g la un litru apă, adăugând câteva picături de ulei eteric) pentru dezinfectarea căilor respiratorii superioare; - frunze uscate şi măcinate care se introduc în ţigări cu efecte în ameliorarea crizelor astmatice. Sunt cunoscute efectele înviorătoare de împrospătare a corpului în caz de oboseală, migrene, dureri de cap, astenie sau debilitate. Se foloseşte uleiul pus în baie, saună, candelă şi masaje în zona frontală şi a tâmplelor. În bolile aparatului digestiv sunt importante proprietăţile astringente (datorită taninurilor) şi efectele vermifuge (contra viermilor intestinali), precum şi acţiuni antimicrobiene (în caz de diaree şi dizenterie). Se recomandă infuzie (15 g frunze uscate la un litru de apă clocotită), din care se consumă câte două ceşti pe zi, între mese, având efecte în atoniile stomacului, care duc la pierderea poftei de mâncare. În diabetul zaharat, este indicat decoctul din 15 g frunze uscate la un litru apă; se fierbe până când scade la jumătate din volum şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei. În bolile dermatologice, eucaliptul are numeroase aplicaţii sub formă de ulei eteric, infuzie, decoct şi băi locale, datorită acţiunii antiseptice şi antihemoragice. Se foloseşte în tratarea unor răni, arsuri (inclusiv solare), tăieturi, herpes, ulceraţii, plăgi, eczeme suprainfectate, inflamaţii, prurit de diverse etiologii, infecţii nazale, scurgeri de urechi (otite), inflamaţii de rect şi înţepături de insecte (ţânţari, muşte). Se aplică sub formă de spălături, comprese, loţiuni, băi generale şi locale (cu 10-15 picături la cadă). Masajul cu ulei are efecte în ameliorarea durerilor musculare prin creşterea fluxului sanguin local.