Remedii pentru bolile reumatismale

Boala constă din dureri localizate la nivelul aparatului locomotor (articulaţii) şi al aparatului cardiovascular, ca urmare a unor leziuni inflamatoare sau degenerative ale ţesuturilor conjunctive.

Principalii factori determinanţi sunt variaţiile de umiditate şi de temperatură, cu umezeală, ceaţă şi frig, mai ales în perioadele reci ale anului. Boala se acutizează pe un fond infecţios, cu colonii de virusuri şi bacterii streptococice provenite din diferite focare (dantură, amigdalită, faringită sau organe renale-genitale) şi localizate la nivelul încheieturilor mari (coapse, genunchi, glezne, coate, pumni). Unele analize arată că reumaticii acumulează în ţesuturi cantităţi mai mari de acid uric, care cristalizează în timpul expunerii la frig şi la umezeală şi provoacă dureri articulare şi musculare. Reumatismele sunt grupate în trei categorii: forme inflamatoare (în principal reumatismul articular, acut sau cronic, şi reumatismul cardioarticular); forme degenerative (gonartroze, coxartroze, spondiloze); reumatismul părţilor moi (mialgii, miozite, periartrită scapu­lo-humerală).
În fitoterapie, se propun atât tratamente interne, cât şi externe. Pentru uz intern se recomandă infuzii sau decocturi din plante medicinale folosite separat sau în amestecuri: flori de salvie (cea mai eficientă), soc, arnică, trifoi roşu, lavandă, tei, muşeţel; frunze de mesteacăn, nuc, frasin, urzică, pelin, afin, mentă, rozmarin, coacăz negru; muguri de pin şi plop negru; herba de coada calului, cimbrişor, păpădie, sunătoare, tarhon; fructe de ienupăr, cătină albă, măceş, teci de fasole; rădăcini de lemn dulce, ghinţură, osul iepurelui, pir, tătăneasă, ţelină, pătrunjel; scoarţă de salcie. Aceste plante intră şi în componenţa unor tincturi (extracte hidroalcoolice), în raport de 10-20% cu alcool 400, a unui sirop antireumatic (din care se iau câte două linguriţe în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de șase săptămâni, precum şi câte trei păhărele pe zi cu lichior din fructe de ienupăr şi usturoi). Din compoziţii nu trebuie neglijată scoarţa de salcie, un foarte bun remediu antireumatic datorită conţinutului ridicat în derivaţi salicilici (salicina) din care se obţine aspirina naturală, cu efecte antifebrile, sudorifice, dezinfectante, diaforetice şi antinevralgice. De asemenea, sunt foarte eficiente florile de soc cu efecte dezintoxicante şi sudorifice, precum şi rădăcina de lemn-dulce cu proprietăţi antiinflamatoare.

Pentru uz extern se folosesc compresele calde şi frecţiile pe locurile dureroase, cu infuzii sau decocturi din: herba de păpădie, sulfină, urzică albă; rădăcină de tătăneasă, castane şi usturoi, macerate în alcool şi petrol; tinctură în alcool 700 cu muguri de plop negru, frunze de rozmarin, cimbrişor şi traista ciobanului, rădăcină rasă de ţelină şi hrean, fructe de ardei roşu şi ienupăr şi scoarţă de salcie; uleiuri din fructe de ienupăr, flori de muşeţel, cimbrişor, măghiran; alifii cu gălbenele, tătăneasă, sânziene, răşină sau venin de viperă. Toate acestea au efecte antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.

Cataplasmele se fac cu hrean ras sau făină de muştar negru (în amestec cu apă fierbinte până se obţine o pastă care se introduce într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe locul dureros). În artroze se pun cataplasme cu varză crudă sau fiartă, foi de ceapă, praz sau usturoi, flori de câmp, paie tocate de ovăz sau rădăcini proaspete de pedicuţă.

Băile generale sau locale se fac cu făină de muştar negru, decoct (3-4 litri) cu fructe de ienupăr şi castan, rădăcină de tătăneasă, scoarţă de salcie, muguri de pin, flori de câmp, lavandă şi gălbenele, frunze de frasin, herba de salvie şi rozmarin. Aceste plante, în totalitate sau parţial, se toarnă în apa de baie ţinută la temperatura de 370C în care se stă circa 20 de minute.

La durerile de coxartroze şi gonartroze se recomandă băi locale cu tulpini de tomate, frunze de coacăz negru, făină de muştar negru şi sare de Bălţăteşti.

Regimul alimentar

Se recomandă o alimentaţie completă, cu satisfacerea necesarului proteic şi caloric, realizat cu o diversitate de alimente. Se vor consuma carne de pasăre şi de viţel, peşte gras (somon, ton, macrou, sardele), cereale (grâu germinat, orez, porumb, fulgi de ovăz şi orz), legume proaspete (varză, salată, ceapă, spanac, cimbru, pătrunjel), supă de fasole, cartofi tineri, cură de 10-20 de zile cu sucuri de fructe şi de legume (morcov, sfeclă roşie, ţelină, păstârnac, pătrunjel).

O mare atenţie se va acorda produselor lactate (500 ml/ zi lapte sau iaurt şi brânzeturi), bogate în calciu pentru recalcifierea oaselor. Consumul constant de lactate previne instalarea osteoporozei şi asigură formarea unor oase puternice. De asemenea, se vor putea consuma produse apicole, gemuri de fructe (măceşe), drojdie de bere (2-3 linguri), zeamă de lămâie, ulei presat la rece, surse de vitamine (în primul rând D, precum şi B, C, A, K) şi surse de minerale (Ca, Fe, Mg, Se, F).

Este indicat ca în fiecare săptămână să se adopte un regim alimentar de cruţare timp de două zile.

Sunt interzise: mâncăruri grase, carne de porc şi de vânat, grăsimi animale, mezeluri, afumături, conserve, murături, oţet şi alimente acre care măresc decalcifierea oaselor şi reduc rezistenţa oaselor la presiune şi frecare. Se trece sub control consumul de cafea, băuturi alcoolice şi mai ales tutun.

Regimul de viaţă

Bolnavii de reumatism şi poliartroze vor evita frigul, umezeala, ceaţa şi curenţii de aer rece. Îmbrăcămintea va fi călduroasă şi comodă, potrivită sezonului, iar încălţămintea va fi din piele, cu toc normal şi bot rotund. Se va evita obezitatea care favorizează instalarea unei invalidităţi ireversibile. Se adoptă un program zilnic de gimnastică medicală şi la domiciliu, cu expunerea corpului la soare (plajă) şi exerciţii fizice în aer liber, cu mişcări în limite normale de efort, evitând, pe cât posibil, repausul prelungit în pat, care duce la anchilozarea oaselor. De asemenea, se iau unele măsuri speciale, inclusiv reducerea consumului de glucide, până la normalizarea greutăţii corporale. Pacienţii vor evita activităţile fizice intense care produc o uzură accentuată a articulaţiilor afectate. În plus, pot dăuna surmenajul intelectual, stresul şi emoţiile.

Măsurile speciale: la gonartroze se evită statul prelungit în picioare şi mersul pe teren accidentat, persoana folosind un baston care va prelua din presiunea greutăţii corpului pe locul afectat; la coxartroze se evită poziţia şezând timp îndelungat, mersul pe jos pe distanţe mari şi urcatul treptelor; la spondiloză se vor controla mişcările care solicită coloana vertebrală (conducerea autovehiculelor timp îndelungat şi ridicarea unor greutăţi mari).

La recomandarea medicului se va introduce complexul de proceduri hidro-electroterapeutice (împachetări calde cu parafină, ultrasunete, diadinamice, ionizări, băi galvanice).

Tratamentul balneoclimateric

Sunt recomandate staţiunile cu ape radioactive (Felix, 1 Mai), carbogazoase (Buziaş, Covasna, Vatra Dornei, Tuşnad) şi sulfuroase (Herculane, Călimăneşti, Govora), care au efecte în prevenirea uzurii osoase şi a îmbătrânirii premature.