Rolul esențial al antioxidanților pentru organism

În mod constant, organismul uman produce o categorie de molecule de dimensiuni mici, instabile din punct de vedere energetic și foarte reactive. Acestea se numesc radicali liberi sau specii reactive de oxigen - unele pot fi și de azot. Ambele tipuri de radicali liberi sunt produse în cursul metabolismului celular normal, putând avea atât efecte benefice, cât și nocive asupra organismului, în funcție de concentrație, condițiile celulare și momentul generării lor. În general, concentrațiile mici de radicali liberi sunt benefice și funcționează ca niște apărători ai celulelor în fața agenților infecțioși. În concentrații mari însă, radicalii liberi induc stres oxidativ, respectiv nitrozativ. Acest stres se datorează atât unei producții crescute de radicali liberi, cât și deficitului de antioxidanți.

Stresul oxidativ poate afecta inclusiv ADN-ul, pe lângă alte molecule și structuri importante din corp, putând duce chiar la moartea celulelor. Vătămarea ADN-ului crește riscul de cancer și are impact asupra procesului de îmbătrânire. De asemenea, stresul oxidativ a fost corelat cu numeroase boli cronice: afecțiuni cardiovasculare, neurodegenerative și altele.

Radicalii liberi nu sunt produși doar în timpul metabolismului celular. Ei pot avea și origine exogenă, provenind din aerul poluat, din fumul de țigară, pot fi produși ca urmare a ingestiei de alcool, de toxine, aport crescut de acizi grași poline­saturați (de ex., ulei de floarea-soarelui), exces de fier, magneziu, cupru, zinc, expunere la radiații, inclusiv radiația UV provenită de la soare. Protecția antioxidantă eficientă include mecanisme celulare și substanțe aduse din dietă. Există mii de astfel de substanțe, fiecare având proprietăți chimice și biologice unice. Antioxidanții au început să fie cunoscuți la începutul anilor ’90, în contextul în care unele studii arătau că persoanele care consumă prea puține fructe și legume au un risc mai mare de a face ateroscleroză și cancer sau de a le fi afectată vederea.

Cercetările ulterioare au arătat că, într-adevăr, antioxidanții au o sumedenie de beneficii pentru organism, dar de cele mai multe ori atunci când provin din dietă, mai puțin sub formă de suplimente alimentare. Acest lucru se datorează faptului că antioxidanții tind să funcționeze mai bine în combinație cu alți nutrienți. Câteva dintre cele mai cunoscute substanțe cu efect antioxidant sunt carotenoidele, vitaminele C și E, compușii fenolici, seleniul, zincul.

Din categoria carotenoidelor fac parte betacarotenul, licopenul, zeaxantinele ș.a. Corpul transformă betacarotenul în retinol, un compus foarte important pentru vedere, pentru piele și pentru imunitate. Surse alimentare de carotenoide sunt ardeii grași, broccoli, caisele, cartoful dulce, dovleacul, goji (una dintre ele mai bogate surse de betacaroten și zeaxantine), grepfrutul roz, guava roz, kale, mandarinele, mango, morcovii, pepenii, piersicile, portocalele, roșiile și, mai ales, sucul de roșii, sfecla, spanacul, sparanghelul.

Ca surse de vitamina C amin­­tim ardeii grași de toate culorile, broccoli, căpșunele, conopida, grepfrutul, kale, kiwi, lămâile, pepenele galben, portocalele, roșiile, sfecla roșie, varza de Bruxelles. Vitamina E o găsim în arahide, avocado, migdale, semin­țele de floarea-soarelui, sfecla roșie, spanac.

Compușii fenolici sunt cei mai abundenți fitonutrienți din alimen­tația noastră, având efecte de prevenire a îmbătrânirii premature, efecte antiinflamatoare și de inhibare a creșterii tumorale. De asemenea, reglează glicemia și nivelul de grăsimi din sânge și scad re­zis­tența la insulină.

Câteva dintre plantele cele mai bogate în polifenoli sunt afinele, alunele de pădure, anghinarea, aronia, cacao, cafeaua, castanele, căpșunele, ceaiul verde, ceapa roșie, coacăzele negre, cuișoarele, ghimbirul, măslinele, menta, migdalele, murele, nucile pecan, prunele, semințele de in, spanacul, vișinele.

Seleniul, pe lângă acțiunea antioxidantă, este implicat și în procesul de formare a hormonilor tiroidieni, în imunitate și în stabilizarea flagelului spermatozoizilor, influen­țând astfel fertilitatea la bărbați. Surse alimentare sunt: nucile braziliene, orezul brun, orzul, peștele, fructele de mare, ouăle, tofu.

Zincul este un mineral care se găsește aproape în toate celulele și este implicat în peste 100 de reacții biochimice: imunitate, vindecarea rănilor, menținerea gustului și a mirosului, sinteza ADN-ului, crește­rea și dezvoltarea fătului. Cele mai bune surse alimentare sunt scoicile, nucile caju, creveții, fasolea, lintea, năutul, semințele de dovleac și de susan.

Pe lângă rolul important pe care îl joacă în organismele vii, antioxi­danții au și capacitatea de a crește termenul de valabilitate al unor produse alimentare și cosmetice. De pildă, vitamina C este adăugată frecvent în produsele alimentare pentru a preveni oxidarea acestora. Tot așa, vitamina E este adăugată în multe produse cosmetice, atât pentru protecția manifestată direct asupra pielii, cât și pentru prevenirea alterării produsului.