Atitudine sau tăcere?

Este bine cunoscut faptul că Biserica nu face propagandă politică şi nu se implică în politică, nici de la amvon şi nici prin mijloacele de comunicare în masă. Ca mădulare ale Bisericii, jurnaliştii bisericeşti sunt cetăţeni ai statului, dar şi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Însă Împărăţia lui Dumnezeu „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36), de aceea, şi poziţia jurnaliştilor care fac parte din Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române faţă de viaţa politică se încadrează în general în răspunsul oferit de Mântuitorul Iisus Hristos irodianilor şi fariseilor, care L-au întrebat dacă se cuvine să plătească impozit cezarului. Din punct de vedere religios, unele tradiţii creştine pot avea viziuni diferite asupra implicării în viaţa politică. De exemplu, în unele biserici sau comunităţi ecleziastice, implicarea activă în politică poate fi văzută ca un mod de a promova valorile creştine în societate, în timp ce în altele se pune accent mai mult pe neutralitate sau distanţare de politică. Crucială în acest sens rămâne totuşi responsabilitatea faţă de etica profesională a jurnalistului bisericesc.

Astfel, ne putem întreba: Este absolut necesară o luare de atitudine în paginile Ziarului Lumina, primul cotidian creştin din România şi din lumea ortodoxă, atunci când sunt sesizate şi semnalate unele exagerări venite din partea statului, a politicienilor, a autorităţilor centrale şi locale etc.? Georgios I. Mantzaridis consideră că supunerea este o obligaţie fundamentală a unui creştin. Supunerea are trei forme, şi anume: supunerea faţă de Dumnezeu, supunerea faţă de aproapele şi supunerea faţă de stăpânitorii lumeşti (Romani 13, 1-8). Însă, dintre cele trei tipuri de supunere, numai supunerea faţă de Dumnezeu are o valoare absolută şi integrală. Celelalte două sunt relative şi parţiale. Supunerea faţă de aproapele cultivă păstrarea iubirii frăţeşti, iar supunerea faţă de autorităţi are scopul menţinerii ordinii. Mantzaridis atrage atenţia asupra faptului că Statul nu este identic cu societatea, Statul fiind instituţia care slujeşte societăţii, nu o exploatează sau împilează. Dar, de cele mai multe ori, Statul are tendinţa de absolutizare, are tendinţa de a-şi depăşi hotarele şi de a deveni totalitar. Deificarea cezarului s-a produs atât în monarhie, dar aceasta nu înseamnă că democraţia este ferită de acest proces. Dimpotrivă, o regăsim şi în cadrul democraţiei, şi în comunism.

Pe de-o parte, este firesc ca jurnalistul bisericesc să se intereseze de viaţa politică şi să găsească rezolvarea problemelor ivite. Pe de altă parte, interesul pentru viaţa politică al jurnaliştilor angajaţi ai Centrului de Presă BASILICA nu trebuie să fie neapărat unul activ. Prin abţinere, sau prin diminuarea, începând cu finele anului 2007, a paginilor din Ziarul Lumina, dedicate vieţii politice din România, nu se poate trage imediat concluzia că politica nu este acceptată de această branşă a cărei misiune este cu totul alta. Însuşi ziarul a devenit din anul 2007 Oficiosul Patriarhiei Române, vocea Patriarhului şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De aceea, şi misiunea jurnalistului bisericesc este tocmai de a lumina, de a-i face pe oameni să conştientizeze misiunea lor în lume, de a aduce (în cazul Ziarului Lumina) cititorilor săi cunoaşterea Adevărului, de a-i zidi sufleteşte, evitându-se astfel tot ceea ce ţine de discriminare, ură, duplicitate, viciu, răutate. În tot cazul, astăzi, relevanţa publicării unor astfel de ştiri (din sfera politică, n.a.) în Ziarul Lumina este aproape nulă, în contextul în care tehnologia a evoluat într-un ritm alert, ştirile, de orice fel, fiind accesibile oricând şi oricui prin intermediul telefoanelor inteligente.

Vorbim aşadar de o responsabilitate a comunicării şi de o disciplină ce trebuie să caracterizeze comunicarea publică în Biserica Ortodoxă Română, respectând prevederile statutare şi regulamentare şi hotărârile sinodale referitoare la comunicarea publică, nu doar atunci când ne referim la „Ziarul Lumina”, Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenţia de ştiri BASILICA, Biroul de presă al Patriarhiei Române, ci şi în cazul gestionării mijloacelor proprii de comunicare virtuală (facebook, youtube, instagram, grupuri de whatsapp etc.).