Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri; Sf. Ier. Artemon, Episcopul Seleuciei
Astăzi este Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri către Stăpâna noastră şi pururea Fecioara Maria. Vestea cea bună a Arhanghelului Gavriil că, în sfatul cel tainic, Făcătorul lumii a ales-o pe Fecioara Maria să fie mama Mântuitorului nostru, Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut Om pentru mântuirea lumii. Să ne adunăm, aşadar, în biserică şi să ne sârguim la fapte bune şi la rugăciune, încă şi mai mult în aceste zile sfinte. Căci acestea sunt zile de Dumnezeu aşezate, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor şi nu se cade ca să le cheltuim în lenevire şi în fapte rele.
Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Artemon, Episcopul Seleuciei. Acest sfânt a avut patrie în Seleucia, cetate din Pisidia, în care fiind născut şi crescut, viaţă cinstită ducea, în zilele Sfinţilor Apostoli care luminau lumea cu vestirea lui Hristos Mântuitorul. Aşadar, Sfântul Apostol Pavel, mergând în Seleucia, l-a aflat pe Artemon ca pe un luminător, strălucind cu fapte bune între toţi cetăţenii şi care nu se cădea să stea ascuns sub obroc. Astfel, Apostolul Neamurilor, aflându-l pe acesta întărit în credinţa în Hristos şi plin de dumnezeiasca înţelepciune, l-a pus păstor şi învăţător al poporului, hirotonindu-l pe el episcop în Seleucia Pisidiei. Iar Sfântul Artemon, bine păstorind turma încredinţată lui, a fost tuturor liman de mântuire, purtător de grijă văduvelor, doctor sufletelor şi trupurilor, precum şi făcător de minuni. Şi astfel, în toate zilele sale ostenindu-se în chip plăcut lui Dumnezeu, şi-a sfârşit viaţa la adânci bătrâneţi.
