Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Tot mai multe cazuri de cancer limfatic
Potrivit prof. dr. Anca Lupu, şefa Clinicii de Hematologie de la Spitalul Colţea, Bucureşti, în România se înregistrează anual peste 1.300 de cazuri noi de limfom Hodgkin, această formă de cancer fiind printre primele 10 boli din lume şi putând apărea la orice vârstă, mai frecvent după 60 de ani.
Limfomul Hodgkin poate apărea şi la grupa de vârstă 20-40 de ani, la aceasta încadrându-se între primele patru afecţiuni maligne din lume. În România, incidenţa era de 5,1 la suta de mii de locuitori în 2002.
Pe plan mondial, limfomul Hodgkin (LNH) afectează un milion de oameni, aproximativ 45% din pacienţii cu LNH au forma indolentă a acestei boli, care deşi progresează încet, este incurabilă.
De fapt, boala reprezintă un cancer al ţesuturilor limfatice, cea mai importantă parte a sistemului imunitar. Acesta este format din diferite tipuri de celule, care luptă împotriva infecţiilor, reunite în ganglionii limfatici.
Limfomul începe să se dezvolte la nivelul globulelor albe, numite limfocite. Din motive incomplet cunoscute, globulele albe încep să se multiplice anormal. Aceste globule albe anormale se colectează la nivelul ganglionilor limfatici unde continuă să se multiplice şi apare astfel o formaţiune tumorală. Există două tipuri de limfomi - limfomul Hodgkin şi limfomul nonHodgkin. Limfomul nonHodgkin poate clasificat ca indolent şi agresiv.
Un studiu publicat în „Journal of Clinical Oncology“ a demonstrat că pacienţilor cu limfom indolent, cărora li s-a administrat Rituximab în asociere cu chimioterapie, li s-a îmbunătăţit semnificativ starea de sănătate, în comparaţie cu pacienţii care au primit numai chimioterapie. Studiul a demonstrat că şansele de supravieţuire în cazul acestui tip de cancer sunt mult mai îmbunătăţite prin adăugarea a opt cicluri de tratament de Rituximab la chimioterapie.
Supravieţuirea globală a crescut la patru ani la pacienţii trataţi cu această terapie şi cu chimioterapie, fiind de 87%, în comparaţie cu numai 74% pentru pacienţii care au primit doar chimioterapie.
Aceste rezultate întăresc o dată în plus poziţia acestui tratament, ca bază a tratamentului de primă linie în LNH indolent, indiferent de tipul de chimioterapie utilizat. „În limfoamele agresive, acordând această conduită terapeutică, se prelungeşte durata de supravieţuire între cinci şi şapte ani, iar la cei care nu au mai înregistrat semne de boală complet, adică s-au aflat în remisiune, rata de supravieţuire s-a mai mărit cu alţi cinci ani şi se poate pune semnul egal cu vindecat“, a mai explicat prof. dr. Anca Lupu.
În limfoamele indolente poate fi aplicat tratamentul combinat, în cazul lor rata de răspuns complet crescând la patru ani, în proporţie de 41%.
Important este ca pacienţii să fie permanent urmăriţi şi tratamentul întreţinut, a precizat specialistul.