Popas de toamnă la Slănic Moldova

Vara s-a terminat, dar un popas de sfârşit de săptămână la Slănic Moldova vă poate face şi acum o idee despre câtă frumuseţe există în această parte de ţară. În plus, vizitarea staţiunii şi drumeţiile în zona Munţilor Nemira pot fi completate cu o incursiune în Salina Târgu Ocna, una dintre cele mai vechi din Moldova, unde, în inima unui munte de sare, veţi descoperi un parc de agrement în toată regula.

Din orice parte a ţării te-ai îndrepta către ceea ce s-a numit încă de acum două secole „Perla Moldovei“, peisajul care te va însoţi în călătorie va fi, cu siguranţă, uluitor. Slănic Moldova, staţiune situată la 86 de kilometri de Bacău, în masivul Nemira, pe valea pârâului Slănic, cel care i-a şi dat numele, încântă vizitatorii prin linişte şi bun gust, dacă vorbim de amenajările din micul orăşel, şi apoi prin sălbăticia locurilor pe care le descoperi în drumeţiile ce se pot face în jur. Rămasă, pentru o perioadă, în uitare, staţiunea e plină acum de turişti.

Deşi exista prejudecata că la Slănic ajung doar pensionarii, pentru linişte şi odihnă, în special în ultimii doi ani staţiunea a fost luată cu asalt de turişti de toate vârstele. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că în afara frumuseţilor ce pot fi admirate şi a drumeţiilor, aici vin pentru tratamente balneoclimaterice persoane cu diferite afecţiuni, din toată ţara, izvoarele terapeutice constituind baza activităţii medicale cu profil recuperator.

Până să vă familiarizaţi cu principalele atracţii ale staţiunii, prima vizită va fi, obligatoriu, la izvoarele minerale, acolo, unde, de altfel, puteţi afla, pe scurt, istoria Slănicului. Evident, strâns legată de aceste ape cu proprietăţi tămăduitoare.

Izvoarele au fost descoperite pe la 1801

Povestea spune că primul izvor ar fi fost descoperit pe la 1801, de cămăraşul Ocnelor de la Târgu Ocna, Mihalachi Spiridon, în timp ce se afla la vânătoare. Pentru că zona era necălcată de picior omenesc, acesta a defrişat locul din jurul izvorului şi a descoperit încă unul. Treptat, s-au descoperit şi celelalte, în prezent, în zona Slănicului existând 20 de izvoare, dar nu toate valorificate şi utilizate în scop medical.

În 1852, apele izvoarelor au fost analizate pentru prima oară din punct de vedere chimic, iar în 1877 au apărut, conform documentelor vremii, şi primele instalaţii balneare. Proprietăţile lor curative au fost recunoscute, de altfel, pe plan internaţional şi medaliate cu aur la Expoziţia internaţională de balneologie de la Viena, din 1883, şi la Expoziţia universală din Paris, în 1900.

De-a lungul aleii ce trece pe lângă izvoare, prin locul numit „300 de scări“, veţi descoperi plăcuţe cu indicaţiile terapeutice ale apei de la fiecare izvor în parte: ape carbonate, bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice şi oligominerale, recomandate pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative, al bolilor cardiovasculare şi respiratorii, al bolilor endocrine sau digestive.

Cheile şi Cascada Slănicului

Alte obiective demne de vizitat odată ajunşi în staţiunea băcăuană sunt Cascada şi Cheile Slănicului. Accesul către chei este foarte uşor, mai ales că acestea se întind pe aproape jumătate de kilometru în apropierea şoselei. Parcurgându-le, veţi descoperi şi Cascada Slănicului, o cădere de apă spectaculoasă, dar şi o privelişte deosebită asupra văii. De asemenea, în apropiere se află şi un izvor mineral, numit, cum altfel decât „La Cascadă“. Atât cheile, cât şi cascada pot fi văzute şi dacă vă hotărâţi să faceţi traseul montan numit în zonă „300 de scări“, care poate fi parcurs, dacă sunteţi începători, cam în trei ore. Drumeţia începe din dreptului locului numit „300 de scări“, de lângă izvorul cu acelaşi nume, de unde se urcă, pe poteci, spre muntele Dobru (832 m). Priveliştile ce se deschid de pe această culme sunt cu adevărat uimitoare, pentru că aveţi ocazia să vedeţi şi crestele Munţilor Nemira (1.649 m), cei mai înalţi din zonă. Traseul vă va îndruma apoi să coborâţi, încet, către apa Slănicului, să ajungeţi în Poiana Căprioarei, iar de-aici să reveniţi în oraş, cale de aproape trei kilometri, pe şoseaua asfaltată, de-a lungul cheilor de care aminteam mai devreme. Drumul n-o să vă dezamăgească, pentru că, în prag de toamnă, pădurile de foioase seamănă cu o acuarelă uriaşă, din care natura a scos cele mai încântătoare nuanţe de maro şi verde.

Pentru ultima zi de odihnă la Slănic, dar şi pentru serile în care vreţi să ieşiţi la aer, vă recomand parcul din centrul staţiunii, îngrijit cu un bun gust desăvârşit, după toate regulile amenajărilor peisagistice.

În pântecul muntelui de sare, la Târgu Ocna

Nu plecaţi de la Slănic Moldova până nu vizitaţi şi Salina de la Târgu Ocna, veche de mai bine de 2.000 de ani. Aceasta este situată la 18 km de Slănic, pe drumul către Bacău.

Accesul în salină se face cu ajutorul unor microbuze, pentru că drumul spre inima rocii de sare este de doi kilometri. Deşi traseul este luminat electric, va fi destul de greu să te obişnuieşti cu semiobscuritatea din subteran. Mai dificil este, însă, la întoarcere, când lumina soarelui aproape că te orbeşte.

Dar să pătrundem în galeriile celei mai vechi exploatări de sare din Moldova, adică în masivul Vâlcele-Slătinele. Pereţii gri, tăiaţi în rocă, sunt atât de înalţi, atât de drepţi, încât te întrebi dacă sunt cu adevărat de sare. Aerul este uşor umed şi cu un miros puternic de sare. Un remediu recomandat celor cu probleme respiratorii, dar care poate fi mai greu suportat de oamenii sănătoşi.

La o temperatură care se păstrează constantă în jurul valorii de 12 grade, veţi descoperi aici un adevărat parc de agrement, cu locuri de joacă pentru copii, mese de tenis şi biliard, terenuri de sport şi spaţii pentru gimnastică.

De asemenea, poate fi vizitat lacul cu apă sărată şi o minicascadă, Muzeul Sării, amenajată în interior, dar şi Biserica „Sf. Varvara“, cel mai mare lăcaş de cult ortodox săpat în sare din Europa, amenajată la 240 de metri în subteran.

Aerul din salină este indicat bolnavilor de astm, celor cu maladii provocate de poluare, cu sindrom de suprasolicitare, precum şi persoanelor care suferă de nevroze. De aceea, bolnavii cu aceste afecţiuni pot sta în salină ore întregi. Pentru vizitatori, programul începe la orele 7:00 dimineaţa, iar ultima cursă iese din mina de sare la 16:00. Un bilet pentru adulţi costă 18 lei, iar pentru copii preţul este redus la jumătate.