În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Coloseni 2, 20-23; 3, 1-3
Fraților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.








