Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
II Corinteni 5, 1-10
APOSTOLUL ZILEI
Fraților, știm că dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. Fiindcă de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna și știind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credință, nu prin vedere – avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să fim cu Domnul. De aceea ne și străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui, pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.