.jpg)
Tradiția patristică, fundamentată pe revelația biblică, ne vorbește despre o taină a omului, ascunsă în el chiar de la creație, anume că bărbatul și femeia, egali în fața lui Dumnezeu din punctul de vedere al chemării lor la desăvârșire, au totuși vocații diferite și complementare, în sensul că se întregesc și se împlinesc unul prin celălalt. Părinții Bisericii au prețuit profund femeia creștină, evocând chipuri luminoase de femei - mironosițe, mucenițe, fecioare, cuvioase sau mame -, culminând cu Maica Domnului, modelul desăvârșit al femeii creștine, cea care este cu adevărat „simbol al Bisericii”. Prezența Maicii Domnului în viața și lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume, o prezență vie, dar discretă, smerită, a devenit paradigma slujirii femeii în Biserică.
Romani 3, 28-31; 4, 1-3
Fraților, socotim că prin credință se va îndrepta omul fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și Dumnezeul păgânilor? Da, și al păgânilor, de vreme ce este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta, din credință, pe cei tăiați împrejur și prin credință, pe cei netăiați împrejur. Desființăm noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim legea. Deci, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoșul nostru după trup? Dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce spune Scriptura? «Și Avraam a crezut lui Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate».
