„A sta în Evanghelie”

A sta, precum corintenii, în Evanghelie înseamnă a sta între coperțile Sfintei și dumnezeieștii Cărţi; a atârna pe toate filele și paginile Sfinților Evangheliști, a umbla printre capitole și a îngenunchea înlăcrimați printre versetele și rândurile Sfintei și dumnezeieștii Evanghelii, de la Matei, Marcu, Luca și Ioan. „A sta în Evanghelie” înseamnă a fi răstignit în Evanghelie, a-ți culca capul pe pieptul Sfintei Evanghelii la Cina cea de Taină a teologhisirii; a fi înmormântat și îmbălsămat în Evanghelie. 

A sta conform Evangheliei înseamnă a îngenunchea în Ghetsimanii Evangheliei; a sta nedezlipit la fântâna lui Iacob a Evangheliei samarinencei; a umbla pe drumul spre Emaus al Evangheliei; a te hrăni cu firimiturile profetice, apostolice și patristice ale Evangheliei; a purta cununa de spini a Evangheliei; a-ți scrie gândurile cu trestia Evangheliei pe locul unde Iisus Se pleca și scria cu degetul pe pământ; în corabia Evangheliei, pe Galileea Revelației dumnezeiești; a îngenunchea în Betania Evangheliei, pentru a sta mai apoi cu El la masă, într-o colibă de pe Tabor; a avea picioarele încălțate pentru drumul spre Emaus al „Evangheliei păcii” (Efeseni 6, 15), care ne face trecerea în Faptele Apostolilor, pe drumul ­Damascului.

„A sta în Evanghelie” înseamnă a sta atât pe Tabor cu Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan sau în Grădina Ghetsimani cu ei, cât și a sta în temniță cu Sfântul Ioan Botezătorul; și chiar răstigniți cu capul în jos pe cruce, precum Sfântul Apostol Petru la Roma! Stăm în Evanghelie umblând cu Domnul printre semănături și prin cetățile Iudeei, Samariei și Galileei, la nunta din Cana Galileei și noaptea cu Nicodim, în convorbire cu El. „A sta în Evanghelie” ar putea însemna și a te sui în sicomor cu Zaheu vameșul din Ierihon, a cerceta teologic cele cinci pridvoare de la Vitezda și a te spăla pe ochi la izvorul Siloamului. Pe scurt, „a sta în Evanghelie” înseamnă a sta lângă Crucea lui Iisus, precum Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Maica Domnului și a alerga în dimineața Învierii la Mormântul Domnului; a-L primi prin ușile încuiate și a te arunca în valuri, împreună cu Sfântul Apostol Petru, ca să ajungi cât mai grabnic la Iisus, primind iertarea, pentru întreita lepădare.

De la Nazaret până la a doua venire

Stai în Evanghelie începând din Nazaret și Betleem, până la Întâmpinarea Domnului în templu și până în Duminica Floriilor; stai în Evanghelie cu Iisus în corabie și umblând cu El pe valuri; martor la minunea învierii tânărului din Nain, a fiicei din casa lui Iair și a lui Lazăr din Betania. Stai în Evanghelie ducând Evanghelia în ținutul Gherghesenilor și în părțile Tirului și ale Sidonului și până la marginile pământului. Stai în Evanghelie ascultând mustrarea cărturarilor și a fariseilor fățarnici, contemplând dărâmarea templului și așteptând sfârșitul lumii, în lumina Nunții Fiului de Împărat, a Pildei celor zece fecioare, a pildei talanților, a tuturor pildelor Domnului și a înfricoșătoarelor cuvinte despre a doua venire a Domnului din Evanghelia de la Matei, despre învierea morților din Evanghelia de la Ioan și despre Înfricoșătoarea Judecată de Apoi, iarăși din aceeași Evanghelie de la Matei.

„A sta în Evanghelie” înseamnă a fi grâu și nu neghină, a rodi în Pilda semănătorului, a avea milă în Pilda samarineanului milostiv și a sta de-a pururi în brațele Tatălui, întorcându-te acasă, prin Pilda fiului risipitor, și, mai presus de toate, a fi răstignit împreună cu Hristos, precum Sfântul Apostol Pavel, și a auzi cuvintele celei mai frumoase „Bune Vestiri”: „Adevărat îți zic ție, că astăzi vei fi cu Mine în rai” - înscrise în „Cartea Neamului lui ­Iisus Hristos” pe vecii vecilor.

A conjuga credința cananeencei și apostolia samarinencei

„A sta în Evanghelie” credem că înseamnă și a contempla neîncetat următorul cuvânt scripturistic: „Și am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția, și limba, și poporul, zicând cu glas puternic: Teme­ți-vă de Dumnezeu și dați Lui slavă, că a venit ceasul judecății Lui, și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor” (Apocalipsă 14, 6-7). „A sta în Evanghelie” înseamnă a conjuga credința cananeencei și apostolia samarinencei; a te situa între dreptul Simeon de la Întâmpinarea Domnului și Iosif cel cu bun chip de la Pogorârea de pe cruce; sau între femeia gârbovă vindecată de Mântuitorul și femeia păcătoasă iertată de El, urmând pilda lui Simon de la Cirene. În „Evanghelia veșnică” a lui Hristos ­descoperim atât comoara ascunsă în țarină, cât și mărgăritarul de mare preț; atât grâul roditor din pilda neghinei, cât și aluatul care dospește toată frământătura, precum și năvodul care prinde tot felul de pești, mari și mici și mai ales candelele aprinse ale celor cinci fecioare înțelepte.

„A sta în Evanghelie” înseamnă a avea credința sutașului roman și mărturisirea sutașului de pe Golgota, fiind gata pregătit atât pentru Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cât și pentru mucenicia Sfântului Arhidiacon Ștefan, întemeiat lăuntric pe mărturisirea lui Natanael cel din Cana Galileei, a Sfântului Apostol Petru din Cezareea lui Filip, a Sfântului Apostol Toma de la opt zile după Înviere, dar și a Martei, sora lui Lazăr din Betania, care străbate Evanghelia și cele patru Sfinte Evanghelii, de la un capăt până la celălalt, la întâlnirea cu Mântuitorul: „Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume” (Ioan 11, 25-27). Evanghelia lui Hristos este „mana cea ascunsă” și veșnică (Apocalipsă 2, 17).