Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, un neîntrecut ctitor

O bucurie nespus de mare cuprinde sufletele clericilor și credincioșilor din Biserica Ortodoxă Română când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împlinește frumoasa vârstă de 75 de ani, o sărbătoare aleasă și un prilej de a aduce mulțumire Preasfintei Treimi pentru grija pe care o are față de poporul român. Cu multă recunoștință înălțăm rugăciuni de mulțumire Preamilostivului Dumnezeu pentru darul minunat pe care l-a revărsat peste neamul românesc, în Biserica noastră străbună, de a avea ca Întâistătător, luminător al poporului, păstor duhovnicesc și neîntrecut ctitor pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel!

Format în vechea și prestigioasa Academie Teologică de la Sibiu a Mitropoliei rectitorite de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, în duhul și acribia academică a celei mai vechi Facultăți de Teologie Ortodoxă din țară, renumită pentru marii profesori care au predat aici, între care și Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dovedit încă de pe băncile facultății o vocație deosebită pentru studiul teologic și pentru slujirea Bisericii noastre. Această chemare cerească l-a determinat pe tânărul teolog format la Sibiu să-și continue studiile teologice la Institutul Teologic din București, unde l-a avut ca îndrumător de doctorat chiar pe Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, apoi la universități din Franța și Germania, devenind un mare teolog și o personalitate a Bisericii Ortodoxe, lucru confirmat, mai apoi, de cariera didactică de la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveția), unde am avut șansa de a studia și de a-l avea profesor. La fel ca şi ceilalți studenți de atunci, am rămas cu amintirea unui strălucit și erudit dascăl, un teolog desăvârșit, un model pentru noi toți, un om cu o bunătate sufletească aparte de care ne-am bucurat cu toții.

Din anul 1987, tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea și-a dăruit întreaga viață slujirii lui Dumnezeu prin intrarea în monahism, iar mai apoi, la data de 12 februarie 1990 a fost rânduit de Duhul Sfânt a fi ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. În același an, la data de 7 iunie, Dumnezeu avea să-i rânduiască a fi ales în demnitatea de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, perioadă în care a reînnoit vechea eparhie a Iașilor, aducând lumină poporului dreptcredincios prin instituțiile ctitorite, prin pregătirea clerului și printr-o activitate publicistică, culturală, duhovnicească, filantropică și teologică de neegalat.

Preasfânta Treime avea să-l cheme în anul 2007 la cea mai înaltă slujire și demnitate din Biserica Ortodoxă Română, cea de Patriarh al României. Preafericirea Sa a început din acel an misiunea de a reînnoi Biserica noastră prin ample proiecte: ctitorii, manifestări cultural-educaționale, tematici teologice anuale, activități social-filantropice, precum și printr-o bogată activitate publicistică și mediatică.

Pe lângă toate aceste lucrări deosebite, Preafericirea Sa a împlinit marele vis al neamului românesc de mai bine de un secol, acela de a avea o Catedrală Națională. Cu eforturi deosebite, cu o înțelepciune aparte și cu ajutorul Preasfintei Treimi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a devenit cel mai mare ctitor al neamului românesc, ridicând și înfrumusețând Catedrala Națională din București. În acest sens, Catedrala Națională este mândria neamului românesc, atât de încercat în istoria sa. Pentru acest imens dar pe care Dumnezeu, prin mâinile și cu truda Preafericirii Sale, ni l-a făcut nouă, tuturor românilor, trebuie să înălțăm mereu rugăciuni de mulțumire Preasfintei Treimi și să ne exprimăm recunoștința Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Întru mulți și binecuvântați ani, Preafericite Părinte Patriarh!