Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Sfinţii, rodiri ale lucrării Duhului Sfânt în lume
Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor) Matei 10, 32-35; 37-38; 19, 27-30
"Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarini, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi din cei de pe urmă vor fi întâi."
Duminica Tuturor Sfinţilor urmează în calendar imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, care arată finalitatea Învierii şi Înălţării la cer a Mântuitorului Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că prin Pogorârea Duhului Sfânt se împlineşte sau se finalizează iconomia Fiului, adică planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl, realizat în Fiul Său, pentru că prin lucrarea Duhului Sfânt în Botez oamenii care cred în Hristos primesc înfierea după har.
În acest sens, duminica prăznuită imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh se numeşte în calendarul creştin ortodox Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, Biserica Ortodoxă se deosebeşte de Bisericile occidentale care pomenesc pe toţi sfinţii şi pe toţi morţii la începutul lunii noiembrie (1 şi 2).
Numai prin lucrarea Sfântului Duh oamenii pot deveni sfinţi
Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh pentru a arăta că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinţilor imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înţelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume şi nici rostul Bisericii lui Hristos, şi anume sfinţirea oamenilor.
Deci, această Duminică a Tuturor Sfinţilor ne arată că Duhul Sfânt vine în lume pentru a constitui duhovniceşte Biserica instituită de Hristos ca unire a oamenilor cu Preasfânta Treime şi pentru a realiza sfinţirea oamenilor prin Sfintele Taine ale Bisericii. Duhul Sfânt face din oamenii credincioşi sfinţi. De aceea, se spune în prochimenul Apostolului de astăzi: "Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi" (Psalmul 67, 36). Duhul Sfânt îl ajută pe om să crească duhovniceşte astfel încât chipul lui Dumnezeu din om să devină asemănare cu Dumnezeu, prin împărtăşire de sfinţenia lui Dumnezeu. Prin harul Duhului Sfânt, omul se apropie mereu de Dumnezeu Tatăl şi are conştiinţa harică de fiu duhovnicesc al Său, prin credinţa lui în Iisus Hristos Fiul veşnic al lui Dumnezeu. Aşadar, Pogorârea Duhului Sfânt în lumea căzută în păcat are ca scop ridicarea oamenilor la viaţa de sfinţenie, pentru a fi asemenea Fiului lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har.
Frumuseţea sfinţeniei constă în comuniunea smerită a omului cu Dumnezeu şi în iubirea sa milostivă faţă de semeni
Duminica Tuturor Sfinţilor ne mai arată că unitatea Bisericii se vede cu prioritate în comuniunea sfinţilor. Biserica este una, sfântă, sobornicească şi apostolească. Unitatea Bisericii este profund legată de sfinţenia ei, deoarece şi în Dumnezeu unitatea şi sfinţenia sunt nedespărţite. Totuşi Dumnezeu Cel Sfânt este Unul nu pentru că ar fi o singurătate eternă, ci este Unul pentru că este o comuniune indestructibilă de viaţă şi iubire veşnică între trei Persoane distincte şi nedespărţite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar slava Sfintei Treimi este frumuseţea comuniunii Sale interioare desăvârşite şi a iubirii Sale milostive, smerite şi dătătoare de bucurie veşnică pentru întreaga lume. Sfinţenia lui Dumnezeu este iubirea Sa desăvârşită, iar Dumnezeu împărtăşeşte sfinţenia Sa oamenilor pe măsura credinţei lor curate şi a iubirii lor smerite.
Iată de ce Ortodoxia a rânduit ca această Duminică a Tuturor Sfinţilor să fie duminica în care se arată rodul lucrării Duhului Sfânt în Biserică. Această duminică ne arată taina unităţii Bisericii trăită în sfinţenie. Unitatea şi Sfinţenia nu se realizează niciodată prin izolare egoistă, prin orgoliu şi prin autosuficienţă. Chiar şi părinţii din pustie, care erau cei mai îndepărtaţi oameni de oraşe sau sate, aveau conştiinţa comuniunii lor cu Sfânta Biserică. De aceea, chiar şi aceia dintre ei care au ajuns la o sfinţenie deosebită şi au văzut, încă din lumea aceasta, lumina sau slava Împărăţiei cerurilor, totuşi, înainte de moarte, au cerut să se împărtăşească euharistic, pentru a arăta astfel că ei fac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos, din Trupul Său tainic. Aşadar, pentru a sublinia legătura dintre sfinţenie şi unitate sau comuniune, Biserica a voit să arate că, deşi în fiecare zi pomenim unul sau mai mulţi sfinţi, totuşi, aceşti sfinţi nu se află în izolare, ci în comuniune şi în conlucrare. De aceea, Biserica a rânduit această Duminică a Tuturor Sfinţilor, care este, de fapt, Duminica dedicată comuniunii sfinţilor care în ceruri împreună laudă pe Dumnezeu. În acest sens, Dumnezeu este minunat în diversitatea şi unitatea sfinţilor uniţi între ei prin acelaşi har şi aceeaşi credinţă, deşi sunt diferiţi ca vârstă, ca timp şi loc în care au trăit, ca neam, ca gen, ca rang în societate: de la împăraţi până la simpli ţărani şi de la oameni vestiţi până la simpli anonimi. Toate cetele de sfinţi, în diversitatea şi frumuseţea comuniunii lor cu Preasfânta Treime, au în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, întrucât ea a născut ca om pe Cel Unul Sfânt, pe Iisus Hristos.
Duminica Tuturor Sfinţilor are un caracter profetic şi anticipează comuniunea din Împărăţia lui Dumnezeu
Un alt motiv pentru care Biserica a fixat această sărbătoare numită Duminica Tuturor Sfinţilor este acela al legăturii dintre sfinţii cunoscuţi şi cei necunoscuţi. Biserica a înscris mulţi sfinţi în sinaxarul şi în calendarul ei. Totuşi, mai există o mulţime de sfinţi necunoscuţi, care nu sunt încă în mod oficial canonizaţi sau recunoscuţi ca sfinţi ai Bisericii, dar sunt cunoscuţi de Dumnezeu. În acest sens, reţinem dialogul profetului Ilie cu Dumnezeu, când acesta zice către Dumnezeu: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar (ei) caută să ia şi sufletul meu" (3 Regi 19,10). Însă Dumnezeu îi răspunde: "Mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat" (3 Regi 19, 18). Deci, totdeauna există mai mulţi sfinţi decât cei cunoscuţi de oameni, însă Dumnezeu va arăta slava acestor sfinţi când doreşte El, în timpul istoriei sau la a doua venire a lui Hristos, la înnoirea lumii, despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi. Atunci, desigur, se vor arăta toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni. De aceea, Duminica Tuturor Sfinţilor are şi un caracter profetic, de anticipare sau prevestire a comuniunii sfinţilor din Împărăţia lui Dumnezeu, de pregustare a frumuseţii şi bucuriei comuniunii tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni în timpul istoriei.
Darurile înmulţite din Evanghelie înseamnă bucuria negrăită, pacea sfântă şi fericirea nesfârşită a comuniunii omului cu Hristos
În Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinţilor, Mântuitorul Iisus Hristos spune că "oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică" (Matei 19, 29). La ce se referă acest înmulţit va lua, în raport cu ceea ce au lăsat oamenii pentru a urma lui Hristos? Se referă la bucuria şi pacea vieţii veşnice primite în arvună încă din lumea aceasta, ca iertare a păcatelor, ca binecuvântare şi sfinţire a vieţii, la care se adaugă apoi plinătatea vieţii veşnice. Iar viaţa veşnică înseamnă viaţa trăită în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu, înseamnă viaţa trăită în Împărăţia iubirii sfinte şi nesfârşite a Preasfintei Treimi.
Adevărata bogăţie netrecătoare se află în suflete, nu în hambare, bănci sau buzunare
O mulţime de oameni în decursul istoriei Bisericii au lăsat averi şi familie şi s-au retras în pustie. Aceştia au trăit hrănindu-se adesea doar cu rădăcini sau poame sălbatice, răbdând frigul sau arşiţa soarelui. Şi, totuşi, ei erau bucuroşi, paşnici şi fericiţi. Deşi fugeau de lume, lumea din oraşe venea să-i caute în pustie, în păduri sau în peşterile munţilor. De ce? Pentru că, prin multă rugăciune şi multe nevoinţe, au dobândit pacea şi bucuria Duhului Sfânt sau prezenţa tainică a lui Hristos în ei prin harul Duhului Sfânt. Acesta este înţelesul adânc al cuvintelor înmulţit va lua. Cine urmează lui Hristos, cine crede în El şi Îl iubeşte prin rugăciune şi fapte bune, acela înmulţit va lua; adică a renunţat la ceva trecător şi primeşte pe Cineva netrecător, dobândeşte prezenţa netrecătoare a lui Hristos Cel veşnic în viaţa lui. De aceea, apostolii, martirii, cuvioşii şi toţi sfinţii de odinioară, precum şi credincioşi smeriţi, rugători şi mărturisitori ai credinţei de astăzi, care iubesc pe Hristos, simt bucuria prezenţei lui Hristos în viaţa lor. Această prezenţă a lui Hristos în oamenii credincioşi este cea mai mare bogăţie sau comoară adunată în suflete, ca lumină a credinţei, lumină a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, lumină a faptelor bune. Această comoară rămâne în sufletul omului şi este dusă în Împărăţia lui Dumnezeu. Înmulţit va lua înseamnă multa răsplată pe care o dăruieşte Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El, este harul Duhului Sfânt prezent în oameni şi darurile multe ca rodiri ale harului în viaţa lor. Mântuitorul Iisus Hristos mai spune că, pe lângă multa Lui iubire împărtăşită lor, ucenicii Lui vor primi şi viaţa veşnică sau viaţa fără de moarte, adică învierea, nemurirea şi bucuria veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu.
Multe binecuvântări dăruieşte Dumnezeu celor ce cred în El şi împlinesc voia Lui în viaţa lor. Prin urmare, întrucât Dumnezeu ne iubeşte, cu o iubire infinită şi veşnică, să răspundem permanent iubirii Lui prin rugăciune şi prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Text revizuit de autor în anul 2011