„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Aici, îngerul vorbeşte despre o supunere pedagogică, nu socială
Facerea 16, 9: „Şi îngerul Domnului i-a zis iarăşi: «Întoarce-te la stăpâna ta şi te supune sub mâna ei!»“
Îngerul Domnului îi spune slujnicei Agar să se întoarcă la stăpâna sa, Sara. Este o reconfirmare a statutului ei şi o judecată care nu se îndepărta de cea a dreptului Avraam, care, în versetul 6 al acestui capitol, îi conserva aceeaşi soartă: „Iar Avram a zis către Sarai: «Iată, slujnica ta (n.r. - Agar) e în mâinile tale, fă cu ea ce-ţi place!»“. Acum intervine acest imperativ al îngerului Domnului, „Întoarce-te la stăpâna ta şi te supune sub mâna ei!“, care cerea, dincolo de clasarea ei într-o ordine socială a vremii, smerenie din partea lui Agar, cea care nesocotise binele găsit în familia patriarhului. Ea trebuie acum să se întoarcă la stăpâna ei şi să facă ascultare. „Pentru că din pricina mândriei şi îngâmfării ei deşteptase urgia stăpânei sale, îngerul îi spune: «Şi smereşte-te sub mâna ei, supune-te ei! Asta e spre folosul tău. Recunoaşte că tu eşti roabă şi nu uita că ea ţi-i stăpână! Nu te îngâmfa, nu te închipui mai mult decât eşti: Smereşte-te sub mâna ei, dă-i deplină ascultare!» Cuvintele îngerului i-au muiat destul sufletul, i-au smerit cugetul, i-au înfrânat mânia şi i-au liniştit mult gândurile“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur, în ale cărui scrieri întâlnim traducerea veche a versetului. Astfel, varianta de text prezentată mai sus, „şi te supune sub mâna ei!“ există, după alte traduceri, sub forma „şi smereşte-te sub mâna ei!“. Ca urmare, ideea de supunere trebuie desluşită în cheie pedagogică, şi nu doar în virtutea relaţiilor sociale între clase existente la acea vreme.