Biblia - verset cu verset: „Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie“

Facerea 2, 22:

„Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.“

Pentru a-i fi ajutor lui Adam, Dumnezeu creează femeia. Zidirea ei din coasta primului om a fost văzută din mai multe puncte de vedere de către Sfinţii Părinţi. În primul rând, o opinie referitoare la coasta lui Adam, ca model de plăsmuire a femeii, este că ea n-a fost creată din capul bărbatului ca să nu-l depăşească, nici din picioarele sale (...), ci din coasta sa, ca să fie egală cu el, să fie lângă inima sa, ca să-i fie dragă şi să existe o împreună-lucrare, căci „nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu“ (I Corinteni 11, 11-12).

Modul de creare al femeii a fost văzut într-un mod profetic de către Sfântul Simeon Noul Teolog, care a înţeles plinirea trupului lui Adam cu carne - după ce a fost înlăturată coasta din care a rezultat Eva - cu plinirea trupului prin Duhul lui Dumnezeu, odată cu întruparea Mântuitorului Hristos şi împărtăşirea Duhului Sfânt: „Dumnezeu a luat din Adam părticica trupului său şi a umplut locul cu altă carne, iar trupul pe care l-a luat l-a zidit într-un om întreg, dar nu i-a adăugat lui Adam un suflet în locul celui pe care l-a luat împreună cu coasta sa, nici iarăşi nu l-a sporit pe acesta în Eva; ci era ca şi cum trupul cel luat în locul coastei avea plinirea, dar sufletul încă nu. Dar ascultă acest lucru încă şi mai limpede. Dumnezeu a luat din Fecioară un trup înzestrat cu minte şi însufleţit, pe care l-a luat de la Adam şi a umplut locul lui cu altă carne; şi luând din ea acest trup i-a dat lui Duhul Său cel Sfânt şi l-a umplut cu ceea ce nu avea sufletul lui (Adam), cu viaţa veşnică. Căci carnea plinită în locul coastei lui Adam în trupul său, aceasta era arvuna şi chezăşia iconomiei lui Dumnezeu, ca iarăşi să ia coastă din coastă şi să-i dea în locul ei nu iarăşi trup, căci acesta a fost plinit mai dinainte, ci în chip fiinţial Duhul lui Dumnezeu; ca, aşa cum femeia s-a făcut din coasta lui Adam şi toţi oamenii muritori s-au născut din ea, aşa şi din trupul femeii să se nască bărbatul, Hristos Dumnezeu, şi din El toţi să se facă nemuritori şi să plinească ceea ce Adam avea mai mult decât femeia. Dar ce anume avea mai mult acela? Carnea care fusese plinită în locul coastei din trupul său. Fiindcă luând, ca să spun din nou aceleaşi lucruri, din Fecioară trupul, Hristos trebuia să plinească din nou locul său, aşa cum a plinit odinioară şi coasta lui Adam. Dar fiindcă acest lucru trebuia să se facă nu spre stricăciune, ci spre nestricăciune, plinirea s-a făcut prin Duhul, iar nu prin carne, ca firea lui Adam să se plăsmuiască din nou şi cei ce aveau să se facă copii ai lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt să ia naştere din nou, şi aşa toţi cei care cred în El să se facă rude ale Lui şi un singur trup.“