Biblia - verset cu verset: Cât de lungă a fost o zi a creaţiei?

Facerea: 1, 13: „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.“

S-au format până astăzi extrem de multe teorii şi moduri de abordare şi interpretare a Sfintei Scripturi. Acestea variază de la metoda alegorică la cea ştiinţifică, unii citesc Biblia cu duioşie, ca pe o poezie, produs al imaginaţiei religioase, alţii se apropie de ea cu smerenie, aducând închinare cuvintelor sfinte cuprinse în rândurile sale. Versetele privitoare la creaţie, de care ne ocupăm, capătă în mintea fiecăruia sensuri diferite, după modul de abordare. Aici, rolul esenţial îl are Biserica, prin Sfinţii Părinţi care ne dezleagă tainele greu accesibile. În Sfinţii Părinţi aflăm „mintea Bisericii“, înţelegerea vie a revelaţiei lui Dumnezeu. Legat de problema duratei unei zile a creaţiei, ridicată în versetul de mai sus, a devenit aproape un stereotip pentru omul secolului XX să afirme că o zi a creaţiei corespunde cu câteva milioane sau miliarde de ani de evoluţii geologice. „Şi ne-am putea chiar indigna, auzind că vreun fundamentalist din Texas sau sudul Californiei insistă iarăşi cu tărie că acele zile sunt chiar de douăzeci şi patru de ore, şi nu mai lungi, mirându-ne cum pot unii oameni să fie aşa de grei de cap şi de antiştiinţifici“, afirmă ierom. Serafim Rose (în „Cartea Facerii, Crearea lumii, şi omul începuturilor“ apărută în anul 2001, la Editura Sophia), sesizând extrema în care poate cădea raţionamentul uman legat de subiectul timpului creaţiei, avertizând că „trebuie să fim atenţi la faptul că pornirea noastră firească, aproape subconştientă, de a le privi ca perioade de o lungime nedeterminată, crezând că prin aceasta am rezolvat «problema» pe care o ridică, nu este cu adevărat un răspuns răspicat la problemă, ci mai mult o predispoziţie sau o prejudecată culeasă din atmosfera intelectuală în care trăim.“

Un răspuns ferm dat la întrebarea „cât de lungă a fost o zi a creaţiei?“ nu ar fi deloc o dogmă. De fapt, în primele veacuri creştine, când marile probleme teologice s-au discutat de părinţii Bisericii, problema aceasta nici nu a fost una reală. De aceea nu s-a acceptat ca sigură ideea unei zile a creaţiei de douăzeci şi patru de ore, la fel cum nu se poate admite nici teoria unui cercetător care poate spune că o zi a creaţiei este echivalentul unor ere geologice. Fie însă că vorbim despre prima sau a doua variantă, un lucru e clar: lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu în acele zile

n-au avut nevoie de mult sau de puţin timp, ci de o clipă. Sfântul Vasile cel Mare, făcând referire la această a treia zi a creaţiei spunea: „La acest cuvânt (n.r.: „Apoi a zis Dumnezeu: «Să dea pământul din sine verdeaţă (...)» Şi a fost aşa“), toate pădurile s-au îndesit, toţi arborii s-au ridicat iute în sus... Toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deşi, şi aşa-numiţii arbuşti (...) toţi într-o clipită de vreme au apărut“. Problema timpului însă a fost şi este mereu o preocupare a Bisericii. Despre cum trebuie să privim timpul, cantitativ sau calitativ, şi ce importanţă are timpul în economia mântuirii noastre, vom comenta pe baza unuia dintre versete următoare ale Sfintei Scripturi.