„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Cum s-au molipsit apropiaţii dreptului Lot de răsplata divină
Facerea 19, 12: „Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: «Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta».“
Avertismentul pe care Dumnezeu i l-a transmis lui Avraam îl primeşte acum şi Lot, nepotul patriarhului. Cetatea Sodomei urma a fi distrusă, consecinţă a faptului că „strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului“ (versetul 13). Acum, Lot trebuie să-şi fi dat seama de natura supranaturală a Oaspeţilor săi care l-au ferit în mod miraculos de la vătămare, lovindu-i cu orbire pe oamenii care erau la uşa casei, de la mic până la mare. Pentru virtutea dreptului Lot, fiii, sau fiicele sale, ori ginerii săi, sau oricine altul în cetate apropiat lui au şansa de a fi salvaţi de marea calamitate care se va abate asupra Sodomei. „Iată, cum răsplătesc îngerii pe drept pentru iubirea lui de străini şi cum vor să-i scape pe toţi cei din casa lui!“, exclamă Sfântul Ioan Gură de Aur, în timp ce Sfântul Varsanufie scrie că „Dumnezeu miluieşte şi pe cei nevrednici pentru cei vrednici“, aluzie la faptul că printre apropiaţii lui Lot se puteau găsi şi oameni nevrednici de mila Domnului. Pe toţi aceştia, deşi erau poate părtaşi la păcatele din Sodoma, nimic altceva decât propria alegere nu urma să facă inevitabilă nimicirea lor odată cu aceasta. Îngerii se arată binevoitori să-i salveze, răsplătindu-i astfel din consideraţie pentru Lot, dacă ei ar fi părăsit bucuroşi cetatea, dar şi pentru Avraam care stăruise, nu demult, în faţa Domnului, la cruţarea locuitorilor Sodomei. Situaţia confirmă încă o dată valoarea drepţilor şi folosul vieţii lor pentru comunitatea în care trăiesc. Ori, dacă e să ne raportăm pe o scară mai largă, la existenţa unor drepţi pe pământ, putem observa că aceştia aduc mult folos tuturor vieţuitorilor, căci Dumnezeu se milostiveşte de toţi oamenii şi îi cruţă pentru rugăciunile şi virtuţile celor drepţi în speranţa pocăinţei celor păcătoşi pe care Scriptura îi învaţă a striga prin glasul psalmistului: „Ce vom răsplăti Domnului pentru binele ce l-a făcut nouă?“.