Biblia - verset cu verset: Deşi a putut alege veşnicia, Adam a ales moartea

Facerea 3, 22:

„Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!...»“

Acest verset poate contraria pe mulţi. Ideea că Adam, în urma unui păcat, a devenit „unul dintre Noi“ ridică cel puţin două mari semne de întrebare: Care „Noi“? şi Cum să devină Adam „Dumnezeu“? Cheia dezlegării ideii acestui verset se află cu siguranţă în scrierile Sfinţilor Părinţi care, aflaţi sub călăuzirea Duhului Sfânt, au scris comentarii legate de Sfânta Scriptură. „Spunând aceasta, Dumnezeu îl înfăţişează pe Adam după călcarea poruncii, căci adaugă imediat «cunoscând binele şi răul». Deodată, adică cu îndemnul ce i l-a dat, diavolul

l-a învăţat pe om şi politeismul, spunându-i: «În ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul». De aceea, Dumnezeu întrebuinţează în chip ironic şi osânditor pluralul: «S-a făcut ca unul dintre Noi», care corespunde cu ideea despre Dumnezeu, sădită în Adam de amăgirea şarpelui, ca să mustre pe omul care a ascultat de diavolul. Şi ca să nu-şi închipuie cineva că felul de vorbire ironică este străin obiceiului Scripturii, să asculte cum vorbeşte Scriptura în numele lui Dumnezeu către Israel: «Dacă veţi umbla împotriva mea cu viclenie şi eu voi umbla împotriva voastră cu viclenie» (Levitic 26, 27-28). Întru nimic însă nu se deosebeşte viclenia de ironie. Scriptura urmăreşte aşadar să-l amăgească pe Adam când înfăţişează pe Dumnezeu zicând despre el că «s-a făcut ca unul dintre noi». Ea Îl arată pe Dumnezeu ca şi când

Şi-ar însuşi pătimirea lui Adam, sau mustră pe Adam, fiindcă a ascultat de sfatul şarpelui, făcându-l să-şi dea seama de nebunia politeistă, sădită în el prin nebunia Satanei“, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

De asemenea, expresia „unul dintre Noi“ este înţeleasă de Origen ca având sensul de „unul printre noi şi interpretat ca referindu-se la Satan, care aparţinuse lumii cereşti, dar care a căzut prin neascultare. Adam repetă căderea lui Satan.“

Un soi de mister păstrează Scriptura în jurul pomului vieţii. Din cartea părintelui Ioan Sorin Usca, referitoare la cartea Facerea, aflăm că „acel pom avea capacitatea de a dărui viaţă veşnică. Pomul vieţii are, conform textului de aici, capacitatea de a reînnoi forţa vitală a omului şi de a-l feri astfel de moarte. Povestitorul biblic vrea în acelaşi timp să redea ideea că Dumnezeu a gândit iniţial pentru om nu numai o viaţă lipsită de suferinţele şi poverile vieţii pământeşti, ci şi lipsită de teama de moarte. Textul nu spune dacă prin aceasta a fost gândită o viaţă veşnică în Paradis, sau că omul ar fi fost ridicat în sfera unei vieţi cereşti fără teama de moarte“.