Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Filosofia slujnicei Agar

Biblia - verset cu verset: Filosofia slujnicei Agar

Un articol de: Lucian Apopei - 09 Noiembrie 2009

Facerea 16, 8: „Şi i-a zis îngerul Domnului: «Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?». Iar ea a răspuns: «Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea».“

În ciuda faptului că a fugit din casa patriarhului Avraam, Agar rămâne în continuare o slujnică. Îngerul Domnului îi confirmă acest statut şi însăşi Agar dezvăluie un sentiment de vinovăţie, recunoscând că fuge de la faţa Saraii, „stăpâna mea“.

Situaţia reliefată de fragmentul biblic de mai sus este aproape identică cu cea întâlnită în capitolul 3 al cărţii Facerii, când a fost relatată căderea protopărinţilor Adam şi Eva în păcat. „Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: «Adame, unde eşti?»“ (versetul 9). Iată că şi acum, deşi căzută în păcat tot printr-un soi de neascultare, fiinţa umană este cercetată de Dumnezeu, aşteptând pocăinţă: „De unde vii şi unde te duci?“. Întrebarea îngerului Domnului nu semnifică faptul că nu cunoştea voinţa slujnicei Agar, dar se cerea de la ea o recunoaştere, implicit o pocăinţă, a situaţiei în care a ajuns după neascultare. Iar răspunsul dat de Agar dezvăluie întru totul filosofia ei: „N-a spus: «M-a pedepsit şi de-asta am fugit, ca să nu îndur duşmănia ei (n.r. a Sarei) cea mare“. N-a rostit nici un cuvânt duşmănos, ci s-a învinuit numai pe ea că a fugit. Ai văzut sufletul ei înţelept?“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. (Lucian APOPEI)