„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia–verset cu verset: Fiţi sănătoşi
Facerea 9, 4: „Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi“
La fel cum lui Adam i s-a dat poruncă să ţină post - nemâncarea din pomul cunoştinţei binelui şi răului -, la fel şi lui Noe i se dă poruncă: să nu mănânce sângele. „Sângele aparţine lui Dumnezeu, carnea - omului. Tocmai de aceea, potrivit rânduielilor alimentare ale iudeilor, animalul trebuie junghiat cu ceva ascuţit, iar nu sugrumat, ca sângele să rămână înăuntru. Este ceva simbolic: sângele care se scurge este adus prinos lui Dumnezeu“, spune părintele Serafim Rose în comentariul său la Cartea Facerea. Porunca privitoare la sânge, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost dată lui Noe spre a se împotrivi înclinaţiei omului spre ucidere, spre a-l face blând, îngăduindu-i totuşi să mănânce carne. „După cum lui Adam i-a dat voie să mănânce din toţi pomii, dar i-a poruncit să nu mănânce dintr-un singur pom, tot aşa şi acum, lui Noe, după ce-i dă voie să mănânce fără teamă orice fel de carne, îi zice: «Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi». A făcut asta ca să înăbuşe dinainte pornirea oamenilor spre uciderea de oameni“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, făcând referire şi la versetele următoare, din care vom afla că „Eu şi sângele vostru, în care e viaţa voastră, îl voi cere de la orice fiară; şi voi cere viaţa omului şi din mâna omului, din mâna fratelui său. De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său“ (versetele 5-6). „Sângele este simbolul vieţii - iar aceasta aparţine lui Dumnezeu. Această învăţătură era în mod special încă puternică în cartea Faptele Apostolilor. În învăţătura apostolilor descrisă în Fapte, una dintre poruncile date neamurilor convertite la creştinism, referitoare la regimul alimentar, era aceea de a nu mânca animale sugrumate, din care sângele nu se scursese“, completează părintele Serafim Rose. Astfel, în Faptele Apostolilor găsim însemnat: „De aceea, eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge“ (Faptele Apostolilor 15, 19-20), acest îndemn fiind considerat şi un mijloc de păstrare a sănătăţii, după cum întâlnim în acelaşi capitol: „Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!“ (versetul 29).