„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: În zorii ultimei zile de existenţă a Sodomei
Facerea 19, 15: „Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: «Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!».“
Acest verset reprezintă introducerea prezentării uneia dintre cele mai drastice măsuri de eradicare a păcatului, anume nimicirea unei întregi comunităţi de oameni cuprinsă de nedreptăţi. Distrugerea Sodomei şi Gomorei va fi amintită în multe alte locuri în Scriptură ca exemplu al mâniei divine care nimiceşte păcătoşii prin foc, după ce i-a nimicit prin apă, la potop. După ce Lot îi avertizase pe copiii săi în timpul nopţii despre calamitatea care se va abate asupra comunităţii, acum, în revărsatul zorilor, îngerii l-au grăbit să fugă fără întârziere împreună cu soţia şi cele două fiice. Doar aceştia vor părăsi la timp cetatea Sodomei, ginerii lui Lot neluând în serios avertizarea sa, după cum am aflat în versetul precedent. „Iată că şi ei erau din acelaşi aluat rău! Dumnezeu, vrând să-l scape repede de înrudirea cu ei, nici n-a îngăduit să se amestece aceia cu fetele dreptului, ci i-a luat din lume mai înainte şi pe ei, împreună cu cei răi“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Dacă e să ne gândim astăzi la cea mai oribilă ilustrare imaginabilă a unor aşezări păcătoase, atunci Sodoma, alături de Gomora, creează acest cadru. Corupte şi decadente, cele două cetăţi sunt folosite pentru a reda limita inferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat, ca încălcare cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Iar Scriptura utilizează în dese rânduri acest exemplu al încălcării ordinii morale pe care îl va reprezenta în istorie societatea Sodomei şi Gomorei: „Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit“ (Isaia 13, 19); „Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!“ (Isaia 1, 9-10); „Edom va fi o groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiţi, vor fluiera, văzând toate rănile lui. Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, tot aşa şi acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el (Ieremia 49, 17-18); „Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, aşa şi aici nici un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo“ (Ieremia 50, 40); „«Şi v-am prăbuşit pe voi cum a prăbuşit Dumnezeu Sodoma şi Gomora şi aţi ajuns ca un tăciune scos din vâlvătaie. Dar nu v-aţi întors către Mine», zice Domnul!“ (Amos 4, 11).